Poezie
străveziu
1 min lectură·
Mediu
ca un potop de fluturi ne inundă
pânâ în vârful degetelor
primăvara
ne furișăm în muguri de timp
cu tălpile goale de ciudă
ochii tristeții nu ne mai văd
convertiți la tăcere
ne strângem iubirile cerc
sub aripa clipei
în nuanțe de suflet
fecund
reinventăm aprioric
cuvântul
trăiesc
033.289
0

Ne inventăm. Acesta e farmecul vieții, sau unul din ele.