Zaharia Ramona
Verificat@zaharia-ramona
09.02.'81 Constanța De atunci însemn câte ceva pentru cineva ... Când nu am să mai însemn nimic pentru nimeni sper să nu mai însemn nimic pentru mine.
Pe textul:
„perpetuum vivere" de Ovidiu Oana
Pe textul:
„Deasupra tuturor așteptărilor tale" de Zaharia Ramona
Pe textul:
„Evening kiss" de Carmen Sorescu
să-mi ticăie singurătățile\"
Ceasul este un \"instrument de măsură\" - din păcate viața se joacă după bunul ei plac și face din timp un resort. Cine poate să spună precis câtă viață încape în singurătăți?
Pe textul:
„asprimi de sine" de mircea lacatus
Pe textul:
„text" de Albert Cătănuș
Pe textul:
„Paracetamol sinus" de Irina Lazar
Îmi place opoziția cu lumea reală, pe care o faci tandru, prin raportarea la \"El\".
Pe textul:
„Paracetamol sinus" de Irina Lazar
Apare un disconfort destul de mare când mi se recoltează sânge. Am rămas cu o vânătaie \"gigant\".
\"in fiecare regina e cate o nebuna\" - hmm ... s-ar putea să ai dreptate, interesantă idee.
La mine castraveții nu puteau lipsi - din fericire ei nu reprezintă o constantă a duminicilo mele :)
Mulțumesc mult pentru citire.
Pe textul:
„Jurnal pe șapte zile" de Zaharia Ramona
Mulțumesc pentru apreciere. Acolo chiar aveai senzația că ești o piesă de pe tabla de șah. Așteptările erau lungi și holurile încâlcite, iar eu simțeam nevoia unor mișcări cât mai ample.
Pe textul:
„Jurnal pe șapte zile" de Zaharia Ramona
Îți mulțumesc pentru că ai intrat prin jurnalul meu și ai lăsat un semn :)
Începutul e forțat rău. Normal că nu întotdeauna și că nu toate ... Dar pe mine m-a amuzat teribil tonul serios al medicului și mintea mi-a luat-o razna. Nu puteam să folosesc “unele femei” sau “uneori”, am senzația că ar fi diluat prea mult opoziția dintre cele două contexte.
Castraveții de duminică m-au făcut să văd lucrurile mult mai clar și să fiu ceva mai inventivă ...
Claudiu
Nu prea îmi place să generalizez: \"Toți S sunt P\", dar ca să obțin un contrast … am făcut un compromis. Vorbele au și ele un timp al lor, produc efecte diverse în stadii diferite ale interacțiunii.
Mă gândeam eu că generalizarea asta zgârie prea rău ca să treacă neobservată!
Mulțumesc pentru trecere.
Pe textul:
„Jurnal pe șapte zile" de Zaharia Ramona
\"a intrat direct în baie\"
Mă întrebam de ce ai folosit \"venise\" - acțiune trecută și terminată înaintea acțiunii \"a intrat\". Pt mine m.m.c.p. sugerează o pauză. Un fapt fără importanță, am recitit, am înțeles.
\"un timp „în paranteze”\" = mă surprinde (în mod plăcut) mulțimea de acțiuni dintre:
\"ce cauți așa devreme acasă ?\" și \"mi-a zis c-au dat-o afară\"
Scuze pentru exprimarea neclară.
Pe textul:
„***" de Claudiu Tosa
O singură nedumerire sub acest aspect: de ce venise? Adică de ce un timp care exprimă o acțiune trecută și terminată înaintea altei acțiuni trecute, dacă \"Ea\" \"a intrat direct în baie\" ? Mă rog, nu are prea mare importanță.
În schimb asta are: \"a așteptat să mă umplu de spumă să stau/cu ochii închiși pentru că eu nu support/șamponul în ochi\".
Pe textul:
„***" de Claudiu Tosa
Pe textul:
„scrisoare către fratele" de mircea lacatus
Imperfectul crează doar o distanță, în vreme ce perfectul compus întrerupe abrupt toate legăturile. Finalul insinuează prin negație un prezent în contrast, subliniind și mai mult unicitatea acelei frânturi de timp trăit.
Pe textul:
„Nopți" de Alex Tocilescu
Îmi place cum ai definit corpul uman \"aglomerarea de materie/primită fără voie în administrare\".
Pe textul:
„Perfectul fir de iarbă" de Ovidiu Oana
Poezia ta are un pronunțat iz ironic și imaginile vizuale sunt precis conturate.
Pe textul:
„poezie cu pui de găină" de Albert Cătănuș
Îmi place \"Eu doar te simt cumplit, te simt mâine și nu mă sperii, te simt ieri și nu te uit.\"
Pe textul:
„Aer" de Monica Radulescu
De îmbunătățitPe textul:
„ești departe" de Irina Lazar
Pe textul:
„Pragul" de herciu
a universului.\"
Este o căldură moale, ca o răsuflare, în aceste versuri ce aduc un final panoramic pentru o tristețe care debutează individual.
Pe textul:
„Oceanul de singurătate" de Ovidiu Oana
