Zaharia Ramona
Verificat@zaharia-ramona
09.02.'81 Constanța De atunci însemn câte ceva pentru cineva ... Când nu am să mai însemn nimic pentru nimeni sper să nu mai însemn nimic pentru mine.
Pe textul:
„Rugăciune de dimineață (Monolog interior) (1)" de Monica Filar
De îmbunătățitPe textul:
„Rugăciune de dimineață (Monolog interior) (1)" de Monica Filar
De îmbunătățitApropo de ceea ce poți cumpăra cu bani, în Constanța umblă un zvon (care a ajuns și în presa centrală) cum că în două biserici s-au filmat scene pentru un film destinat adulților.
Pe textul:
„poem cu abdullah" de Albert Cătănuș
Pe textul:
„ponte vecchio" de mircea lacatus
Corabia uitată în largul gândurilor - nu e nevoie de echipaj sau chiar de mare, în izolarea deplină conturul devine mai precis.
Pe textul:
„mâine" de ioana negoescu
Pe textul:
„in_side" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„și viața zdrang cu praștia în fereastră" de Dana Banu
Pe textul:
„gânduri în creion VII" de Victoria Danis
Pe textul:
„Circ trist" de Zaharia Ramona
Îmi place finalul, nu știu de ce mă aduce în fața unui spațiu larg cu ecoul de valuri. Poate pentru că e vorba de povești legănate pe picioare către „no way out” ...
Pe textul:
„your woman" de Tatiana Gradinaru
Pe textul:
„cireșii nu fură oameni" de ioana negoescu
Pe textul:
„Prea mult timp" de Zaharia Ramona
Pe textul:
„Fiarele (I)" de Marian C Ghilea
\"de azi mă consider o umbră\" - oricât de ispititor ar fi ... ai prea multe lucruri de spus în felul tău inedit și în plus ai o panteră în sânge.
Pe textul:
„iarba verde verde" de ioana negoescu
Textul era luuung, dar m-am temut că diluez prea mult ideile și le-am sintetizat în câteva rânduri.
Legătura dintre bunic și fructe există - deși este cam firavă: Din pomi nimeni nu rupea o crenguță, nici măcar în glumă.
Imaginează-ți un cireș pe ramurile căruia poți sta întins cu mâinile sub cap ... și jos un bătrân care îți strigă să cobori dacă nu ești în stare să culegi fructele fără să rănești copacul:)
Pe textul:
„Prea mult timp" de Zaharia Ramona
Îmi place modul cum ai introdus toate aceste informații pornind de la prezentul unui moment de relaxare. Întoarcerea spre același cadru din final, rotunjește perfect expunerea – o picătură de apă.
Pe textul:
„Fotomagnetism" de Vătafu Gabriela Teodora
Apropierile sunt frumoase, intense – încheieturile care se înmoaie – o dilatare spre celălalt ca o posibilitate de cunoaștere (de asimilare?).
Îmi place cum surprinzi “frica” din ultima parte, pentru că mie îmi pare un sentiment foarte greu de redat în cuvine.
Pe textul:
„dimineața" de Claudiu Tosa
Pe textul:
„Orfelinatul cu paturi de metal" de Paul Gorban
Furișare prin iarbă, spațiul larg al deșertului și pașii care nu lasă urme pot contura și o raniță vânătorească.
Soldat, turist, vânător ... în toate cazurile \"până la oază mai sunt o mie de ani\".
Pe textul:
„În seara asta am să dorm la tine" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„noiembrie" de Ovidiu Oana
