Poezie
Orfelinatul cu paturi de metal
1 min lectură·
Mediu
un copil cu degetele pline de frunze mă strigă tată
în cărucior nu mai e loc decât pentru o pușcă
sau pentru o voce electronică
un copil cu mâinile sudate de leagăn mă strigă tată
se aruncă în iarba rotundă ca o burtă gata să nască
de obicei tălpile ce trec ca un piaptăn prin iarbă
rămân agățate de vârful lor ca niște obloane
un copil cu spatele în brațele unui pat din fier mă strigă tată
orfelinatul acesta pare să fie locul în care dumnezeu
și-a dat seama că e singur
033.206
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Gorban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Gorban. “Orfelinatul cu paturi de metal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-gorban/poezie/1753839/orfelinatul-cu-paturi-de-metalComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZRZRZaharia Ramona✓Singurătate în aglomerări umane. Ultimele două versuri lasă deschisă posibilitatea mai multor interpretări dar fac posibil un singur sentiment - tristețe.
0
VMTălpile rămân agățate de vârful cui?
Cel mai frumos vers de astăzi: \"un copil cu spate în brațele unui pat de fier mă strigă tată\"
Concluzia poemului este ca un cui pe prag.
Cel mai frumos vers de astăzi: \"un copil cu spate în brațele unui pat de fier mă strigă tată\"
Concluzia poemului este ca un cui pe prag.
0
