xxx

\"ești singurul om care tace când plâng
ca și cum în tot timpul jelaniei mele
tu mi-ai spăla picioarele...\", fără \"tu\" din versul 3. ți-l las ție e al tău. bun.

fiindcă sunt bărbat, poate nu chiar \"adevărat\" :), te acuz de egocentrism și de sofisme sofisme sofisme. da, din \"pateticul meu\" vin toate afirmațiile acestea.
mi-a plăcut însă sfârșitul, fiindcă focul... hm, focul...

am citit această poezie cu sentimentul că umblu prin spații și timp. tonul epic, firesc îți transmite o anumită liniște sufletească, deși aproape fiecare vers în adâncul lui ascunde o frământare. chiar titlul poeziei, \"lac negru liniștit\", exprimă o antonimie: negru-liniștit. m-am hrănit sufletul cu versul tău. mulțumesc.

un text foarte bun care face apel la sensibilitatea receptorului. deși este recomandat nu există niciun comentariu în subsolul acestuia. acesta este paradoxul(care să fim serioși, nu mai este chiar un paradox) care bântuie acest site. textele submediocre, despre poluții nocturne și proeminența salivei sunt asediate de pseudoexegeze, iar textele cu un mesaj concis, scrise de o mână sigură, cu o \"coloană vertebrală\" greu de construit, zac prăfuite într-un colțișor umbrit al acestui habitat literar. eu am trecut să te încurajez fiindcă acest text merită să fie citit.
Închei prin a spune că am remarcat construcții frumoase cum ar fi: \"lumea mea se concentrase brusc într-un mușuroi de furnici în care altcineva se juca cu bățul.\", \"DimineAța singurul drum pe care îmi conving picioarele să meargă este biblioteca...\", ori \"tu îmi împleteai universul pe deget...\". Felicitări pentru acest text, e o parte din sufletul tău pe care ni l-ai pus pe tavă.

eu pricepui nostalgia și niscaiva furie interioară. chiar dacă este un flash, imagistica încântă. nu plec până nu o să spun că înțelesei și dorința de sincron.
dude.

încearcă unul de iarnă, că ăsta e subțire. :) o să regreți centura. de castitate.

Raul, ce înseamnă maestre \"intimitism\"? ai auzit oare de \"intimism\" ? și mai ales, cum ne poate \"obișnui o permanență\", maestre? ai vrut să pari critic... literar... pune mâna pe carte, puiule. :)
Ela, voi fi la Craiova.

evident că eu am exprimat aici punctul meu de vedere vizavi de poezie și ce înseamnă ea. destul de succint, e drept. și parcă am amintit ceva și de \"compatibilitate\". eu cred că am fost destul de clar. nu m-am erijat în singurul cunoscător al \"secretului\", ci am fost o voce, o simplă voce.

textul e bun, cine ar putea să nege asta? dar poezie înseamnă cu mult mai mult. o scriitură înseamnă poezie numai atunci când simți un gol în stomac citind-o. acest text, chiar și pentru \"frumoșii culți în viață\", reprezintă un labirint și un mănunchi de chei. eu când citesc o poezie trebuie să am orgasm, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față. bineînțeles că există neverosimilul termen \"compatibilitate\"... despre chat numai de \"bine\", să desființăm yahoo mess

mă gândesc c-ar fi o artă poetică textul tău. așa-mi \"miroase\"... chiar dacă nu e se vede clar că e scris cu mână care nu tremură.

nu te ofusca, doar mă cunoști, nu este o răutate... eu sunt de acord cu desacralizarea, cu demitizarea, cu decevreituvoi, numai că toate au o limită... nu pot sta cu mâinile în sân când cineva spune că D-zeu mirosea cum mirosea, chiar și metaforic... când i-am urat autorului \"însănătoșire grabnică\" m-am referit desigur la relația dumnealui cu Divinitatea. Nu îl cunosc foarte bine și nici măcar nu-s doctor sa afirm c-ar fi bolnav. Îmi cer scuze dacă am fost deplasat, nu am vrut să lezez. Sunt totuși și voi rămâne un orotdox de atitudine. pe curând!

mirosul unei blăni ude, nu contează de ce-ar fi... de câine de pisică, de femeie... e la mare preț în \"poezia actuală\". eu îți urez însănătoșire grabnică și inspirație cu adevărat divină.

cum îți sună ție(că mai e și refren) \"prospectezi o stea...\" în această poezie? Mie mi se pare că are soarta unui portocal printre igluri.
\"vis câinos...\"

reușești să fii din ce în ce mai exuberantă prin felul în care te \"miști\" literar. am bifat patru. scriitori adevărați sunt ca niște vulcani, de-aia \"scrie\" poeții, din cauza \"lavei\", \"ie\" ca o eliberare. nu mai e nevoie să spun că mi-a ... textul. pe curând

un text care suferă de o prețiozitate fără miză.(care nu se acceptă) pentru mine poezie înseamnă cu totul altceva. în niciun caz: \"cifrele vomită o stare mai bună decât osul expresiei...\", ori \"există la final condescendența de a răpi plăcuta limită heremneutică...\". ori subtitlul este cheia: un text \"anemiat\" de prezența cuvintelor academice.(fără hrană)

frumoasă idee. viață moarte. unu vine altul pleacă. totuși nu contează dacă-l va chema la fel sau nu. alta este esența, mobilul...

mi-a plăcut o imagine foarte tare: ceea a focului de pe deal, pe care o traduc: \"notorietate a unui fapt\".

dacă ai fi scris acest text folosind persoana a doua ar fi fost mai bine.see ya

Poete, ai reușit din nou. Totuși mă deranjează versurile de la sfârșit care concluzionează, care dau o soluție. Această poezie nu are nevoie de o soluție explicită. După toată întâmplarea spui: așa că eu fac în felul următor...
versurile sunt savuroase, \"tăiate\" unde trebuie :), și fac o construcție solidă. îmi place umorul tău, de oltean? :)
ciao!

încep prin a spune că \"niciodată\" e mult mai serios decât \"vreodată\". am auzit și eu asta de la cineva mai mare decât mine. :)
e cumva o ars poetica și nu si-a dat încă nimeni seama?
\"infanta\" și \"interstițiile\" îmi aduc aminte de încă marele Nichita Stănescu. :)
aici dansează foarte bine simbolismul care te conduce inevitabil spre ermetism. bun.