nehotărîre

acuma unu` iuliean stă ca măgarul lui buridan între două alternative la fel de costisitoare amândoo să plângă de ce a scris dănsul ori să râdă de gândacul de bucă
tărie mare a voinței îi trebuie acelui iuliean pentru a lua o decizie

măi, dubitativă cestiune arzătoare cu soluție ucigaș de simplă
no amu lăsați-l să trăiască, el, gândacul, să fie respectul pentru vieață în orice formă ia ea, doamne feri\' doar oi fi tu geniul ăla gândăcesc de pe zid...sinuciderea e mare mare pă
cat:)

hihi. i-ai facut de...

cu cercetărtorul?
ia un purice îi rupe două piceoare bate din palme. puricelel sare. îmi mai rupe două piceoare bate din palme. puricele sare. îi rupe și ultimele piceoare (cred că 6 are de toate)bate din palme. puricele nu sare.
cercetătorul ia fișa și conchide. cînd îi rupi piceoarele puricelui acesta surzește. valabil și pentru gîndaci eventual săritori.

cel mai mișto din poezia asta este: 1. jocul cuvințesc. de la cuvinte. bucă - eventual lat. adică. puteam să avem un gîndac bucă
lat rămas sub urma papucului
cel mai mișto din poezia asta sunt. 2. autoironiaPUNCT

să lipiți un geniu pe zid cu papucul e ca și cum v-ați \"sinucide singur cu papucul\" în bucătărie :))) aici stă tot umorul poeziei, mai puțin în jocurile de cuvinte, care mi-au stârnit totuși niște începuturi de hohote. toată poezia - o glumă inteligentă, dar totuși nu mai mult de o glumă - e nimerit scrisă, iar expresia cotidiană \"să-i fut una cu papucul\" se potrivește perfect. e și comic de limbaj și comic de situație.

Iulian, ai dreptate, răspunsul e DA.
Ofelia, am avut și o soluție, o țineam într-o sticlă. Cred că s-a vărsat, dacă nu cumva am pus-o în ciorbă în loc de borș.
Corina, și tu ai dreptate, dar mie nu-mi arde de rîs.
Cosmin, punctul 2 ochit și lovit. Nu cu papucul, evident.
Ioane, ai dreptate, nu prea e poezie. E comic, cum bine ai zis. Deși cum răspundeam Corinei, mai sus, unii nu au chef de rîs. Și cum să ai chef să rîzi cu gîndacul pe perete?, eventual să filozofezi. De aici și subtitlul.

\"să-i fut una cu papucul mi-am zis\"
(Liviu Nanu)

prins cu soata mea sub crac
treac-am zis, ferindu-i anii,
dar cand mi-a futut si banii
l-am tercit ca pe-un gandac

mie imi place cand nenea Liviu e nervos si rupe cuvintele in doua, da\' nu asa, oricum, ci cu gadilieala de neuroni.
a cui neuroni? pai in primul rand ai lui, (spusei deja de nervi) s-apoi ai cetitorului (in speta ai mei:) ).
s-apoi, daca-i gadileala, inseamna ca e un fel de zambet, desi o tzaruca nestapanit si sacadat, tot zambet se cheama.
cat despre gandacul cu pricina, brrrrrrrrrrrr...nu i-am suferit niciodata, da\' mi s-o strans buca dreapta s-aia stanga atunci cand am ridicat papucul sa-l zdrobesc
adicatelea un rau necesar, un rau gadilicios pe cerul gurii.
eh.
mai bine sa inchei cu un slogan optimist:
jos cu gandacii de pretutindeni, traiasca deratizarea-dezinfectia-demitizarea-demonetizarea-dezmembrarea s-alte de-uri necesare la casa omului.

bestial inceputul poeziei...si de o subtilitateeee:)) ceva de speriat!
ce sa-i faci, ce sa-i faci,
ce sa-i faci, daca esti milos si nu plesnesti gandacii?!

Poete, ai reușit din nou. Totuși mă deranjează versurile de la sfârșit care concluzionează, care dau o soluție. Această poezie nu are nevoie de o soluție explicită. După toată întâmplarea spui: așa că eu fac în felul următor...
versurile sunt savuroase, \"tăiate\" unde trebuie :), și fac o construcție solidă. îmi place umorul tău, de oltean? :)
ciao!

Mitică, epigrama ta are de toate, însă, eu mai încet la memeacă n-am prea înțeles-o. Mai ales primul vers. Oricum, mă simt onorat că mă bagi în seamă și în catren.
Florina, nu înțeleg de ce nu-ți plac gîndacii. Unii sînt chiar drăgălași, mexicanii îi mănîncă. Am văzut eu la televizor, crede-mă :)
Camelia, dar ce are soro, finalul? acolo e un schepsis, dar poate că nu l-am realizat eu prea bine. Bine măcar că-ți plăcu începutul :)
Costin, posibil să ai dreptate, eu însă nu m-am gîndit că dau o soluție, mai degrabă fac un viraj, schimb registrul liric. Să zicem că m-am gîndit nițel la Sorescu și la auditoriul lui. Onorat de semn.

Ce intrebare si la matale, nene Anton!
Cum sa-mi placa gandacii daca nu-s...mexicanca?
Deh, logica de inginer...:)

iar mi-ati furat un zambet!
de fapt versurile acestea au furat zeci de zambete
\"așa că i-am lipit piciorușele de perete
..seara o să-i recit din poeziile mele\"

eu cred ca gandacul asta din poezia lui liviu nanu nu-i chiat atat deee...scarbos, tocmi fiindca e \"reincarnarea nebului ala de kafka\" si chiar daca autorului nu i se prea da mana sa-l puna la zid, nu ezita, totusi, sa-i lipeasca piciorusele de perete. cumva pentru a-i arata cine \"e stapanul in casa asta\" si cine e adevaratul geniu, fiindca autorul va fi in final cel care ii recita poezii, iar acesta cu toata nebunia pastrata de la kafka si geniul sau nu va ramane decat lipit cu superglue de perete.de aceea cred ca versurile din final au o mare importanta si mie mi-a placut si poezia asta.

e buna ideea de a lipi pic_iorusele la gandaci cu super glue, am sa incerc si eu dar trebuie sa gasesc gandacul.
:)))

Erika, Lidia - mă bucur că ați înțeles finalul. Deși nu e mare filozofie în el, doar o stare de fapt.

to do or not to do that was the fact

reusita, liviu

felicitari

Am ris de-a trebuit sa-mi pun elitra la gura altfel umpleam ecranul cu soia si fulgi de secara.Acu ma duc sa ma bag pe sub usa de la bucatarie.Mi se face frig.

keller victor-theodor, ioana, luana - se pare că este o poezie terapeutică. Poate așa am să și schimb denumirea, din \"hamletiene\" în \"terapeutice\". Onorat de vizită și semn.

pe gândacii de bucă
nu-i bine să-i fuți
că se înmulțesc
deci se fac mai mulți

Dane, îți rămîn dator o tequila (cu viermișor). Am făcut și unele mici schimbări, sper că în bine. Acum cred că am rezolvat și cu finalul, i-am dat o deschidere mai mare.

Se pare că eu sunt singura bosumflată pentru modificările aduse!
Îmi pare rău că nu am salvat-o așa cum era.

Ina, modificarea cu cu pricina nu a stricat nimic, crede-mă. Doar am rupt un vers în final. Mulțumesc pentru înțelegere.

Nu, nu despre final era vorba. Din partea de mijloc au disparut versurile pe care le remarcase si Ioan Albu parca.
In papucul de acolo:), era un \"clenci\" la care nu ar fi trebuit renuntat.
Imi cer scuze, poate sun:) cumva ciudat. Nu e prima oara cand constat ca devin nejustificat posesiva cu lucruri care imi plac extraordinar, fara sa-mi apartina. Solicit intelegere:)!