Ti-am spus aseara despre-un tren si-o gara parasita,
Unde peroanele au si uitat cat sunt de vechi,
In gara asta, din nu stiu ce inchipuiri cladita,
Mi-a ratacit destinul un buchet cu vise
Cuvinte simple spuse la-ntamplare ne-au ucis,
Si ne-au inmormantat in vechiul cimitir din gand,
Fara sa ne-ntalnim, la poarta lui cum am promis,
Pentru ca n-am stiut ca ai sa pleci si pana
Din nou o noapte fara tine, din nou un vis neimplinit,
In dormitor atatea lucruri, imi amintesc de tot cea fost,
Te vad mereu langa oglinda cu paru-n valuri despletit,
Si toate-mi sunt atat de
Ma-ntrebi de ce ma poarta pasii in fiecare zi spre nicaieri,
De ce in fata la vitrine stau ore-ntregi fara un rost,
De ce nu-mi dau si eu ca omul, despre nimicuri vagi pareri,
Sau daca retraiesc
O culoare, ce înseamnă o culoare când doare
O fâșie din curcubeul răsărit nostalgic pe cer,
O rază de stea strecurată prin vechi coridoare,
O umbră-ntre frunze uitată-n același mister?
O
Am gasit cateva fire albe in sprancene si-am tresarit,
Nu stiam cand aceasta povara se transforma-n ninsoare.
Cand au trecut atatia ani prin care eu m-am ratacit
Si cand am daruit copilariei un
Te-am asteptat intreaga noapte sa vii la mine-n gand
Si sa ramai,sa nu mai treci ca o simpla-ntamplare,
Sa fii un vis langa sufletul meu sfasiat, frematand
Ca o adiere placuta, cautand prin
O sa ma schimb, sa fiu cuminte ca un drac,
Caruia coarnele, ii cresc din fese-n lateral,
Si poate-atunci voi fi, doar eu care sa-ti plac,
Fara cascheta,stele, prin timpul ancestral.
Voi da din
S-a ofilit si iarba, iar malul se darama,
Involburate ape rapesc al meu trecut,
De fruntea unei zari un fulger se sfarama,
Topindu-se cu ploaia in alt necunoscut.
Si tot ma-ntreb, de ce mai
Sa nu mai plangi,ce dracu tot bocesti pe langa gard,
Esti ca o tata despletita, cu ridurile-nfipte-n funte,
Ce sufla-n vreascurile unor ganduri triste ,ce nu ard,
Ci, doar ii impletesc aevea fumul
Sub stratul moale de zapada mireasma ti-ai ascuns,
Sa nu ti-o fure vantul pentru-a-mi ramane mie,
Un loc atat de alb si-atat de pur in care a patruns,
Nepretuita gandurilor noastre,
Ninge frumos prin departarea dintre noi,
Atata alb,si-atata dor nestavilit pe gene,
E-n jurul meu si-n pomii tristi si goi,
Prin care vantul rataceste frumoasele refrene.
In alb se-mbraca
Se-aude vantul suierand pe-afara,
Se-aud cateva ramuri cum lovesc in geam
Si-i drumul lung iubito pana-n primavara,
Si nu mai sunt la fel de optimist precum eram.
Eu stiu cat ti-ai dorit sa
Tu ti-ai dorit sa fie iarna,
eu mi-am dorit sa fie frig,
vazduhul peste noi sa-si cearna,
nisori in valuri cand te strig.
Din zori sa ninga pana-n seara,
prin dansul fulgilor
Sunt doar un gand desprins din multe cele,
Ce sincere ti-au fost cand le-ai cerut,
Un prund de rau tesut din pietricele,
Pe care pasii tai spre mine au trecut.
Sunt marginea de zi desprinsa din
Sa-mi spui cand ma trezesc daca mai bate vantul,
daca prin cimitir strigoii s-au certat,
daca-ntre doua lacrimi s-a inecat cuvantul
necuvantat de mine,cand viata m-a rugat.
Acum sunt alte
Salbatic frunza tremura prin ramuri,
E prea mult vant, e prea mult praf de stele,
Se-aude timpul lacrimand la geamuri,
Prin umbrele-asternute-n falduri la perdele.
Nu pot sa dorm, ca un copil
Tu daca pleci acolo unde-s trandafiri in floare,
fara sa-mi lasi vre-un semn c-ai sa revii,
sa stii ca va ploua mereu peste apusuri trecatoare
si frig va fi intre cuvinte si-ntre miresme
Atât de simplă și curată, cu părul zilnic despletit,
Treci printre gândurile mele ca o mireasă la altar
Și nu mai știu pe câte stele privirea-n treacăt am oprit
Să le răpesc a lor lumină și-n
Vin sărbătorile de iarnă și totu-i mai înălțător
Când trec tramvaie fără număr și fără nici-un călător,
Se-ntorc ninsorile, iubito, dintr-un trecut îndepărtat
Cu tot mirosul de zăpadă prin care
