Poezie

poezii de dragoste

povara departarii in doi

1 min lectură·19 noiembrie 2009

Mediu

Atât de simplă și curată, cu părul zilnic despletit,

Treci printre gândurile mele ca o mireasă la altar

Și nu mai știu pe câte stele privirea-n treacăt am oprit

Să le răpesc a lor lumină și-n lacrimi să ți-o dau în dar.

Pe rând atâtea uși închise se redeschid întâmplător

Lăsându-ți pașii să te poarte prin amintirile de ieri

În timp ce-n lacrimile mele un strigăt trist și-asurzitor

Se vrea simțit ca o durere peste minunea care-o ceri.

Aș vrea sălbăticia vieții să mă ucidă într-o zi

Când fără tine orice clipă va mirosi a mucegai,

Iar timpul fără doar și poate în palma mea va putrezi

Și nu va reuși să-mi smulgă altaru-n care astăzi stai.

Ești simplitatea mea iubită, o pasăre rămasă-n zbor,

Privind de prin înaltul zării cum toate trec spre înapoi

Și recunosc că-mi este sete de trupul tău și-mi este dor

Când nu mai pot să țin pe umeri povara depărtării-n doi.

001.288

x. “poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13915604/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.