Poezie

poezii de dragoste

colindatorii fara nume

2 min lectură·16 noiembrie 2009

Mediu

Vin sărbătorile de iarnă și totu-i mai înălțător

Când trec tramvaie fără număr și fără nici-un călător,

Se-ntorc ninsorile, iubito, dintr-un trecut îndepărtat

Cu tot mirosul de zăpadă prin care și noi ne-am uitat.

Furtuni sălbatice din ceruri vor întreba pe unde sunt

Colindătorii fără nume și fără nici-un legământ,

Vor dărâma uitarea noastră și vor urca într-un tramvai

Împodobit de nostalgie, cu vechi miros de mucegai.

Iubito, parcă niciodată nu mi-a fost teamă ca acum

De-aceste sărbători prea triste, de pașii fără nici-un drum,

Învață-mă să trec cu tine dacă va ninge-ntr-un târziu

Pe strada viselor plecate în iarna dintr-un alt pustiu.

Și strânge-mă cât poți de tare să uit de toate și de frig,

Vin sărbătorile, iubito, și-n iarna clipelor te strig.

Nu poți să fii mereu cu mine, probabil suntem la-nceput

Și-ți cer să-mi iei întreaga viață, topindu-mă cu un sărut.

Nu-ți fie milă de tăcerea ce-o ninge timpul peste noi

Când alții țipă ca nebunii și merg pe stradă câte doi.

În viitor tramvaiul nostru uitat acum prin vre-un depou

Va pune roțile-n mișcare împins de-al gândului ecou

Și ne vom pierde ca și fulgii ce s-au topit de-atâta frig

Și voi putea cât mai de-aproape și mai încet ca să te strig.

Vin sărbătorile de iarnă și nu mai știu dacă-au oftat

Furtuni sălbatice din ceruri sau fulgii ce s-au depărtat

Plutind mereu deasupra noastră să nu se-așeze pe pământ,

Lăsându-mă să aflu singur pe unde trec și cine sunt.

001.298

x. “poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13915133/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.