voiculescu daniela

VISUL MEU cum e să trăiești în două cuvinte, să lași timpul pe hârtie... așteptând stângaci, ca să te încolțească iarba... și apoi cerul! cum e să iubești în uimire, să schimbi

cât ai întârziat, Sfinte Valentine, și azi ... obrajii mei au lacrimi de fericire, peste mângâierea sfântă a palmei lui... au lacrimi de fericire, peste sărutarea tristă a buzelor lui... el

cer întunecat. lacrimi care lovesc. baloane cu dorințe, pocnind în mine, strigăte oarbe... nu mai vreau să mă ascund în case de melci, unde timpul are doar uși, uitând să-mi pună

dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi iubită cât pentru șapte vieți... nu aș fi crezut! poate ar trebui să scriu despre nebunie, despre partea ei bună, paranormală... am înnebunit de tot! tu

în urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... îți strâng

încercuiește-mi sânii! începe cu ei... Calea Lactee! bea din laptele Herei, nemuritor, și pictează-mă ca Rubens... în mătase roșie, cu voal noros și aură olimpiană, galbenă, geloasă... radiație

noi ne iubim ca necuvintele, prin înțelepciunea amânării... și pe chipul lui Saturn apar mesaje de arșiță, clipind a inimă de soare sec. octave, viscolindu-ne a dor. 8 iulie 2009, 01:36

el iubește contrastele din mine și se lasă atras de aura mea de mister, la fel cum au fost fascinați pictorii... de lumina neobișnuită din Cornwall! voi reuși să dau timpul înapoi, să uit

eu stau pe filozofia firului de iarbă... te iubesc! pentru că te iubesc! nu inventez și nu falsific, doar mă bucur... și verdele meu crește cu zâmbetul tău, actorule! și inima mea crește cu

ce-am crezut că găsesc în viața asta... fără iubire, fără adevăr, fără bucuria zilei și taina nopții? lacrimile mele râd, acel râs al clovnului care știe că se păcălește! că pentru el nu

zarurile au fost aruncate între răsărit și apus... canguri albi, stropiți cu tuș! jucăuși... și ne-am privit în oglinda sincerității... boboci de bujori, strălucitori! în nopți cu lună

mi-e dor de iarna primei zile, primei priviri, când tu stăteai în fața mea mirosind ca prima zăpadă, prima poveste... ce-mi zâmbea a dimineața Sfântului Nicolae, a daruri ce răsar din multa și

duminica a început cu înserarea ploii, tristețe de ceață albăstruie, socotind ca fluturele matematician... amintirile dintr-un lan cu maci mov. duminica s-a așezat într-un colț,

mi s-a presat sufletul și merge ca linia dreaptă a frunzei de salcie, împărțind visele dulci ale timpului de jurnal, tristețea mijlocului de noiembrie... yellow girl. sunt cuprinsul

atenție, se închid ușile! și filmul începe straniu, ca minusul unui număr ce cade în exclamare... ninge cu piese de domino! și zâmbetul se ascunde într-o mutare de șah metalic! poate că

să ai curaj... și să spui adevărul, calm, rotund, la fel cum doarme dihorul... înseamnă să înțelegi de ce există două table într-o clasă. pe una sunt scrise proiectele, pe alta sunt scrise

suntem țipătul dintre yin și yang... ne-am întâlnit cu mirarea drumului ce repetă... zâmbetul lacrimei, lacrima zâmbetului! și lebedele ne șoptesc din zbor... nu vindeți iubirea! muriți

m-am săturat să-mi pun lacrimile pe hârtie, să-mi caut sensul sufletului... am să arunc umbrela, să mă plouă cu fluturi și dorințe... vreau să respir cu tine ploaia iubirii, să zbor! 10

când gândește soarele, fluturii verbelor cad pe crizanteme de obsidian, trezind amorul eroic, infernal, al unui colibri cu ochi tomnatici... picături de ploaie din compas, gânduri

alunec pe zâmbetul lumii noastre și decupez codul suprem al înserării. undeva, fireflies... șoptind a tremur de verde fierbinte, întorcând marea într-un cântec de pântec, stranietatea lui

lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi închiși – întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat

ma uit la zborul pasarilor si o spirala imi ameteste sufletul... o vocala, un cerc de apa, o dorinta inocenta de a cauta... soapta ta, moneda dintr-un coral piele-de-inger, cu care-mi