color me pretty
asterisc. secret de luceafăr. green aqua... mi-e dor de inima lui Spartacus, în schiță de zâmbet, de potecă... am brațele grele, îndoieli pe care stau berzele, prelungind un air
VDvoiculescu danielaDaria, Horia sau copilăria!
ia-mă-n brațe, îngere! chiar dacă ești un copil, mă voi apleca... voi pune degetul pe pleoapa ta, să palpit ca boaba de senin, ascunsă-n visul ierbii de-a hori cu flori de licurici
VDvoiculescu danielaarabesc
e seară... aștept autobuzul. privesc adolescenții. se sărută. se îmbrățișează, închid un w. e seară prin inimi de urme, ajung lângă pădure... și ceasul se sparge brusc. rămân cu zăpada din
VDvoiculescu danielacruce de mir, ochi închinați
viscolul e dirijat pe ritm de căutare, sfâșietor... halucinațiile învârt toate frământările tălpii de urs. ... și urmele mele se dezlănțuie, prin corul inimii crăpate la
VDvoiculescu danielafărâma de rai
iubitule... zăpada asta are un aer tropical, te face să simți visul soarelui! fugind cu luna, de Sf. Valentin, pe biciclete roz, prin Costa Rica! iubitule... timpul nu se mai împiedică
VDvoiculescu danielaneptun yin, neptun yang
liniștea are ochi de amazonit, fluvii ce vin din copilăria ta, valsând un tic-tac pământiu, ca un contrast de suflet cuminte, împletit cu fire din sardonix și lemn de santal. gust cireșiu. a
VDvoiculescu danielafloare albastră
lacrimile lui, mărgele de nisip. șoaptele lui, azur de jad roșu, mări ce-mi traversează pântecul, învățând legănarea din valurile deșertului. se pare că visele au muchii de piramidă,
VDvoiculescu danielaun minus din dalta de diorit
face to face... patinatori pe cercuri indigo. ochi de copaci, plini de nori și raze de dor... respirându-ne, după cortina unei tăceri cu brațele rupte. numere pare de buletin așezate
VDvoiculescu danielaLa vie en rose
zăpada ar trebui să fie o rochie albă, un val de flori mărunte, o altă primăvară, pe care să o ghicești blând, tocmai pe coama neagră a unui gând. dorul ar trebui să fie un leu alb, o
VDvoiculescu danielaPe un fir de romaniță
mai avem timp... să citim un poem eminescian, să alunecăm pe ramul cel mai înalt al dorului, contrarii de eșarfă cosmică, animate de sevă stelară, ploaie cu cercei din tei albi... mai
VDvoiculescu danielaA iubi – aceasta vine...
taci... și ascultă! te iubesc! cum se apropie miezul nopții, străinul matematician, prins în gardul împărțirii... mai sunt trei minute, isoscele, și stau ca un trifoi de oglindă. acum se
VDvoiculescu danielaÎntoarcerea în sine
abia ninge... parcă liniștea s-ar liniști, încercând să numere amintiri de pentaclu, sidefate-n roz violaceu... zâmbete de flori de migdal. mă doare osul cu himere, mă doare el și
VDvoiculescu danielaSmile in the sky
parcă aș fi înghițit Crucea Sfântului Petru, cuvintele-mi sunt pași spre cer, gândurile, nodul din psalmul 8, visele, amalgamul nocturn, plutind ca mirosul de pară și sunetul de
VDvoiculescu danielaMiezonoptica
eu sunt trează... mereu, e ceva răsturnat în mine, care privește mozaicul lumilor, iar un pahar cu apă rece, turnat în cap... ar suna ca un pleonasm, ar semăna cu o bicicletă dublă
VDvoiculescu danielaMolecule de cafea
pădurea are culoarea cafelei și-aroma unei seri senine, când tăcerea poartă cercei moi, din vise de aquamarine. ce limpede se vede dorul, cub șlefuit de presimțirea Evei, movă, o felie
VDvoiculescu danielaE-al meu... și nu e!
stau și privesc ceața... felinarul are ochi de balaur, șoaptele lui mă învăluie pe-o margine de concluzie... poate așa a trebuit să fie, o ironie. Felix să mă arunce în brațele lui George,
VDvoiculescu danielaSingurătate
nodul își privește durerea în oglindă, gândul îi cade pe o iarnă cu ploi și lacrimi, ca un capăt de viață, violet, filozofând pe inima risipită-ntr-o țară de cioburi. cineva șoptește…
VDvoiculescu danielaprimele 5 pagini din a unsprezecea carte, DORA
SPRE ETERNITATE mă joc pe-o spinare de kiwano. silabele sar într-un portocaliu nou. și ploaia de vise ghicește-n auriu, dezvelește ora de sinceritate... curge iarba și trifoiul, se
VDvoiculescu danielaGeometric
romb. Platon desenează o notă muzicală. praf de ninsoare, călător matinal, fard de tăcere. pătrat. în șoaptă uimită, fereastră ruptă din miezul inimii. cel mai roșu poem, la
VDvoiculescu danielaȘuvoiul de magie
un sân dezgolit, un ciorap de arlechin și numărătoarea inversă! balanța se învârte, arde ca privirea de lup, amețind normalul... fulgii de nea țipă oblic, a dungă între mine și
VDvoiculescu danielaHeart over mind
sunt eu și acoperișurile albe... ninge încet. câinii încep să urle, lasă urme pe drum... renunț la baie, ca să mă încălzesc cu lumina zăpezii și să-mi împac pântecul mic, ghem de rodie...
VDvoiculescu danielaA visa că nu e vis
atenție, se închid ușile! și filmul începe straniu, ca minusul unui număr ce cade în exclamare... ninge cu piese de domino! și zâmbetul se ascunde într-o mutare de șah metalic! poate că
VDvoiculescu danielaDiptic
te-am găsit pe sânul meu stâng, tatuaj filozofic, răscolind trecutul, lăcrimând a ramă subțiată de lipsa iubirii... și te-am mângâiat cu monede de început, te-am respirat până la
VDvoiculescu danielaHaihui... cu tine!
aridul logicii se înmulțește cu verde fosforescent... oile gândului sunt hipnotizate de lumi invizibile, înnorate... par un cerc de dor, o verighetă pierdută pe câmpul adâncit în tăcere,
VDvoiculescu daniela