Poezie

De lacrimă

1 min lectură·7 octombrie 2009

Mediu

cer întunecat.

lacrimi care lovesc.

baloane cu dorințe,

pocnind în mine,

strigăte oarbe...

nu mai vreau să mă ascund

în case de melci,

unde timpul are doar uși,

uitând să-mi pună adăpost!

lacrimi care rotunjesc.

sânii îmi sunt globuri de foc,

iubiri pline de dor,

inimi în palme...

felinare de dulceață,

care visează trandafiri

aduși de toamnă...

întrebări cu tâmple,

semnate indescifrabil,

riduri de râuri care au plâns

după veșnicia dragostei!

mi-e dor de tine, iubite,

trebuie să mă crezi, chiar acum!

îți sărut tragicul mister,

ce-ți încătușează fruntea!

totul stă într-un simplu cuvânt,

mișcător între noi,

marinar ce privește zările...

și îngână rugăciunea apropierii.

7 octombrie 2009, 14:28

001.155

voiculescu daniela. “De lacrimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voiculescu-daniela/poezie/13909413/de-lacrima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.