Copiii lui Tamar

alunec pe zâmbetul lumii noastre și decupez codul suprem al înserării. undeva, fireflies... șoptind a tremur de verde fierbinte, întorcând marea într-un cântec de pântec, stranietatea lui Krypton... în poemul Baudelaire! nu ai cum să mă mai pierzi, bucură-te! vei patina pe chipul meu chihlimbariu! spre stele din flori roșii de dud, calde... sărutând fiecare naștere-n vălul dorului, înviorat mereu de palma dreaptă a lunii! 20 noiembrie 2009, 20:45