Unde mi-e timpul?

ce-am crezut că găsesc în viața asta... fără iubire, fără adevăr, fără bucuria zilei și taina nopții? lacrimile mele râd, acel râs al clovnului care știe că se păcălește! că pentru el nu există decât jocul... lacrimile mele sar în secunde, secundele mele sar în minute, minutele mele sar în ore, iar orele mele ard într-un trup care a încercat să schimbe timpul! așa, firav și nebunatic, așa, la fel ca o mireasmă de dor, de istorie și de libertate! orice aș face... voi rămâne în definiția speranței, într-o seninătate de înger, luminând tragedia unei lumi oarbe...

23 februarie 2009, 16:30