Vlad Stangu

Ce galben metafizic îmi împrejmuiește ochii într-o disperare dulce și nu-mi îngăduie să fiu? Din ce cauză mă chinuie mama Natură, răscolindu-mi inima ca un furcoi într-o grămadă de gunoi?

si marele albastru era ud caci ce era prea mult erau ideile care se imbulzeau din lemn muscasem si cazusem la poalele unei mese a tacerii si liliacul vorbea fara oprire din cand in

Noapte. Luna își plânge seleniul deasupra hotelului Mimoza. Orașu-i adormit. Să ne plimbăm încet spre parc, să sugem fumul din țigară. Către „Café Mimoza” ne-ndreptăm, să facem schimb de

și Θ șezu la masă să mănânce unt miere și pâine și cât mâncă se gândi că ar fi bine să trăiască doar până la ora 5 p m așa că luându-l pe ion în dreapta îi spuse adio ion tăcu lung cu

la un sky albastru, plin de clouds. The sun era prea yellow și prea înfierbântat, the birds zburau prea-ncet, obosite fâlfâiau din wingsurile aiurite. Even the frunze nu mai aveau clorofilă any

ieșire, evadare din cavitatea inogeeană unde sunt închiși, ca într-un cer bolnav, toți demenții acestei lumi, toate geniile ce vor veni la sfârșit. Cavitatea inogeeană… ca ceva eteric, cu puțin

Gândind la abstractizarea sufletului după moarte Filozofii care s-au retras la țară Au influențat animalele. În sec. 2șpe filozofii încă meditau la soarta programului Apollo, animalele pășteau

trompeta zăcea pe fundul gropii; Romeo coborî s-o ia, alunecă pe cerul uscat de atâta ninsoare. își rupse în trei sprânceana mijlocie, dar tot nu se lăsă și astfel, tot aiurând pe ape, aduse

Zidurile înlocuite de sunete. Timpul moale se prelinge printre degete, între cub și Θ. Roabă, Veghea se întărea în forma renegatei nave a Consistenței. Vale de prăpastie sapă

Trezit de ploaia care bate-n geam umblam buimac prin casă. După un timp venise vremea să plec și am ieșit. Ucigătoare diferență – afară ploua reversibil, dar nimeni nu oprea ploaia. La stația

Formele rotunde ale pupilei prindeau, unde moare cararea, erau vorbele copilei: Asfintitul, ruinele, marea. Picaturile negre de apa, acolo unde se termina zarea, desluseau aiurea pe

Priveam fascinat tufa de Opuntia ficus indica și mă gândeam nimic, un nimic mărunt, lipsit de importanță, când, fără să vreau am întins mâinile peste frunzele cactusului, zgâriindu-le.

ai văzut calmul oglinzii mă întrebă el în acel moment valorificând mișcări lente i-am răspuns că da dar vezi că dezavantajul oglinzii există și el am spus pipăind seara

E-o noapte lunecoasă, ca balele de melc. Sunt sunete subtile, ‘nfiorate, ce panică stârnesc printre îngeri, iar demonii din casă nu mă lasă să dorm în pace, fără vise. Afară e orgie, în

Mă biciuise ploaia peste lacrimile din ochi. Căzuse cerul peste „Sears Tower”, se împlântase buildingu-n văzduh, iar gaura plângea cu sânge. Ploaia sângerie îmi însângera ochii. Tu erai lângă

Mersul: Zăpezi cădeau de pe biserici să zgârie asfaltul cu îngeri. Cădeau din loc în loc Grămezi de alb sfințit. Și doar un fulg ningea din cer. Destinația: Acolo, frigul puse

Blânda turlă de biserică, mângâiată de soarele gigantic, se odihnea masivă lângă cer. Era aproape dimineață și soarele își desfăcea brațele să îmbrățișeze lumea într-un curcubeu final. Stelele

privesc albastra Mare Neagră și valurile ei mă mângăie pe ochi pomii de cireș de pe plajă umbresc gândurile trandafirii gândesc albastra Marea Roșie și algele îmi îngroapă meduzele în nisipul

Polinezia mea este paradisul meu, pe care nimeni nu-l înțelege. În Polinezia mea totul este posibil, eu sunt stăpânul și servitorul meu. Harta Polineziei este simplă și mică, dar mă simt

Se prelinge albușul sfânt pe cer: Se face-Albastrul plin de nori. Șuieră vant în calmul de eter Și circulă fum nalt prin sori. Slăbita față prin noroiul ud Înalță apă către cer, mai

Puteam să trec mai departe, dar am oprit timpul în monotonie. Astfel trece zi după noapte, apus după răsărit, fără să simt nimic. Totul rămâne neschimbat, în calea Timpului. Fier rece! Doar

Din pomul infructat al ceasului de seara Cad pe pamant soldati raniti intaia oara, Si frunzele-nverzite-a primavara Ne dau de stire despre lupte Cu miros de fructe. Soldati raniti intaia oara

Ne batem joc de poezia sacra Pe plaja marii inasprite, bleaga. Saruturi astazi, in lumina sacra Se impletesc apoase si se leaga. Si pasari zboara aiurite, moi, Culese de pe alte

Atmosfera uscata, cerul innorat a ploaie ; trupul si spiritul in disjunctie perfecta. Problema iepurilor devine acuta, pentru ca altcineva doreste sa-i cunoasca. Pe tabla neagra, magistrul desena alb