Poezie

Banal de primăvară

1 min lectură·17 aprilie 2002

Mediu

Puteam să trec

mai departe, dar am

oprit timpul în

monotonie. Astfel

trece zi după noapte,

apus după răsărit,

fără să simt nimic.

Totul rămâne neschimbat,

în calea Timpului.

Fier rece! Doar soarele

mă mângâie pe cap,

zgâriind și rămân

cu cicatrici pe scalp.

Aelași fum de

țigară nenorocită, în

aceeași tristă cafenea

milenar și murdară.

Mort spiritul în aer,

plină tăria de lumini;

cromatic, soarele apune

în speranță. Tristețea

toamnei reînvie, de

fiecare dată mai

închisă-n sine.

Apusurile sunt îndoielnice.

001.580

Vlad Stangu. “Banal de primăvară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-stangu/poezie/17436/banal-de-primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.