Sonet
O sa ma-ntorc odata, intr-o seara cuminte si sfanta; ranit si doritor de alta lupta O sa ma-ntorc odata... Si-am sa ma-ntorc si-a doua oara, cand stele o sa cada in sclavie; cand ranile ti-oi
Fructe si frunze
Din pomul infructat al ceasului de seara Cad pe pamant soldati raniti intaia oara, Si frunzele-nverzite-a primavara Ne dau de stire despre lupte Cu miros de fructe. Soldati raniti intaia oara
Nicaieri
A venit Octombrie cu chipul ei de tine – Duminica dimineata in cercuri de unde. Si pleaca Octombrie, cu tot sau fara tine, Cu ploi de cerneala spre niciunde. ......................................
Se-ntampla un razboi
Ne batem joc de poezia sacra Pe plaja marii inasprite, bleaga. Saruturi astazi, in lumina sacra Se impletesc apoase si se leaga. Si pasari zboara aiurite, moi, Culese de pe alte
A kiss to bulid a dream on
Ultima privire inainte de ultimii tai pasi de despartire; un vis albastru si ma vad, molesit, printre apele ochilor tai, printre culoarele timpului din pupilele tale, si zbor, pe langa
Despartire
Cai de zapada zburand pe sub stresini In vantul de iarna tacut si tradat – Ma nasc din aproape-n aproape, si totusi departat, Sub stalpii aburiti, umbriti de flori de visini. Scheleti imi
Stare de fapt, stare de spirit
Formele rotunde ale pupilei prindeau, unde moare cararea, erau vorbele copilei: Asfintitul, ruinele, marea. Picaturile negre de apa, acolo unde se termina zarea, desluseau aiurea pe
Cantec de dragoste
Mai trage-mi un glont in tampla Mary sa mor langa tine de-un numar infinit de ori daca se poate. adu-mi si-un prosop te rog sa spal picioarele poetului imaginar al nemuririi. Oh Mary fii
Fericire
Ploua cu picaturi mari cat boabele de struguri printre samburii amari curge ploaia printre muguri. Ploua pestrit si vechi cu picaturi de fericire peste casele perechi peste o idila si-o
Inima
Sunt cuprins de nonsensuri In mine se zbat cuminti, Prin mii de acareturi, Lacrimi si doruri fierbinti. Ajuns in pragul luminii M-am poticnit de cioturi, Am luat urma rusinii Si-am
Crima superba si speciala
Si ingerul zambea, incet, ca o apa. Se intampla in cripta cu scheleti fumosi, curati. Zborul fusese lung, ariple obosite taceau. In clipa unde cerul vorbi, ingerul ucise.
The blinding pearl
She was walking black on the large road in the sleepy sun. Just admiring the dirt in the sky. Happenings. A suicidal king butterfly landed on her holly hand. Just like that. Simple as
Balada cu regrete
Totul era verde si frumos Apoi a murit ziua... Tacere...In citadela grea Soarele apunea trist si pacificat Spre a nu se mai intoarce Din nervii plumburii. Intunericul
Balada cu Nu
Nu. Spuse floarea gri, spuse creionul vechi. Nu. Spuse lacul pentru care am invatat sa inot. Nu. Spuse pielea cand am vrut s-o intep. Nu. Spuse balada care am vrut s-o scriu
Balada cu cimitir de leprosi
Lenta, descompunerea pierea. Lenta, descompunerea din cimitire plangea umil prin ganguri. Leprosii vii in amintire si creierul cerea furnicile adanci din ramuri. O, cimitirele si
Balada cu iz de fan
Angrenajul oribil in care m-am nascut Nu-mi ofera nici o libertate, Coapse arcuite si pulpe inalte Zburand prin aer s-au parut. Dar nu, caci era fanul sfant Din mana calda-a unui
Balada cu cer, fara nori
si marele albastru era ud caci ce era prea mult erau ideile care se imbulzeau din lemn muscasem si cazusem la poalele unei mese a tacerii si liliacul vorbea fara oprire din cand in
Balada cu cer fara nori
Lipsa norilor era acuta, Aveam nevoied e nori gri Sa nasca o ploaie tacuta Dar razele de soare erau vii Si linistea era placuta. Din ura cerului fara de nori Muscasem o samanta doara, Si
Balada cu ape
Ape-ntinse Vii in albie Urca-ncinse \'n zbor de vrabie Catre incercari Albastre Pe carari Si lungi si vaste.
Balada cu liliac
Liliac, parfum de noapte Vin` la mine si ma-ngroapa. Hai, in ritm de mere coapte Sa dam pamantului roata, Sa vorbim numai in soapta. Zborul cosmic sa-l ucidem In gandiri pustii si goale, Si
Balada cu apus de soare
Seara blanda curge lina In culori portocalii, Cerul plin e de lumina Si de raze rozalii Care viu izbesc in geamul Cerului, mangaie norii Si aflandu-si intreg neamul Muta de pe arcurii
Balada cu timp
Candva, in stanga secolului XX Cand minutarele curgeau din ceasuri reci Si timpurile pipaiau cascade Mutasem oul cu balade Din lanul orelor culcate In tara Viselor Prefabricate. Fluierul
Ruga
Genunchii tai albi ii visez cu ochii deschisi, in nemiscare adanca, in nervi tristi, in junghi curat cu ape moi, in tacere lunga, in mila si noroi, in respiratie muta, in pace subtila, in
Poezeasca vieții
I Timpul curge încet, lichefiindu-se la temperatura abstractă (de ce nu?) a soarelui roșu, mare, înalt. În depărtări zvonea un pod greoi, prelung, și munții albi se profilau în nori
