O sa ma-ntorc odata,
intr-o seara cuminte si sfanta;
ranit si doritor de alta lupta
O sa ma-ntorc odata...
Si-am sa ma-ntorc si-a doua oara,
cand stele o sa cada in sclavie;
cand ranile ti-oi
Din pomul infructat al ceasului de seara
Cad pe pamant soldati raniti intaia oara,
Si frunzele-nverzite-a primavara
Ne dau de stire despre lupte
Cu miros de fructe.
Soldati raniti intaia oara
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la tampla dreapta simt teava pistolului. Gandeste-te sa simti tot timpul teava si tampla care zvacneste sub metalul rotund. Numai gauri. Simt si gaura
Atmosfera uscata, cerul innorat a ploaie ; trupul si spiritul in disjunctie perfecta. Problema iepurilor devine acuta, pentru ca altcineva doreste sa-i cunoasca. Pe tabla neagra, magistrul desena alb
A venit Octombrie cu chipul ei de tine –
Duminica dimineata in cercuri de unde.
Si pleaca Octombrie, cu tot sau fara tine,
Cu ploi de cerneala spre niciunde.
......................................
Ne batem joc de poezia sacra
Pe plaja marii inasprite, bleaga.
Saruturi astazi, in lumina sacra
Se impletesc apoase si se leaga.
Si pasari zboara aiurite, moi,
Culese de pe alte
Ultima
privire inainte de
ultimii tai pasi de despartire;
un vis albastru si ma vad, molesit,
printre apele ochilor tai,
printre culoarele timpului din pupilele tale,
si zbor,
pe langa
Cai de zapada zburand pe sub stresini
In vantul de iarna tacut si tradat –
Ma nasc din aproape-n aproape, si totusi departat,
Sub stalpii aburiti, umbriti de flori de visini.
Scheleti imi
Formele rotunde ale pupilei
prindeau, unde moare cararea,
erau vorbele copilei:
Asfintitul, ruinele, marea.
Picaturile negre de apa,
acolo unde se termina zarea,
desluseau aiurea pe
Mai trage-mi un glont in tampla Mary
sa mor langa tine
de-un numar infinit de ori
daca se poate.
adu-mi si-un prosop te rog
sa spal picioarele poetului imaginar
al nemuririi.
Oh Mary fii
Ploua cu picaturi mari
cat boabele de struguri
printre samburii amari
curge ploaia printre muguri.
Ploua pestrit si vechi
cu picaturi de fericire
peste casele perechi
peste o idila si-o
Sunt cuprins de nonsensuri
In mine se zbat cuminti,
Prin mii de acareturi,
Lacrimi si doruri fierbinti.
Ajuns in pragul luminii
M-am poticnit de cioturi,
Am luat urma rusinii
Si-am
Si ingerul zambea,
incet, ca o apa.
Se intampla in cripta
cu scheleti fumosi, curati.
Zborul fusese lung,
ariple obosite taceau.
In clipa unde cerul vorbi,
ingerul ucise.
She was walking black
on the large road
in the sleepy sun.
Just admiring the
dirt in the sky.
Happenings.
A suicidal king
butterfly landed
on her holly hand.
Just like that.
Simple as
Totul era verde si frumos
Apoi a murit ziua...
Tacere...In citadela grea
Soarele apunea trist si pacificat
Spre a nu se mai intoarce
Din nervii plumburii.
Intunericul
Nu.
Spuse floarea gri,
spuse creionul vechi.
Nu.
Spuse lacul pentru care
am invatat sa inot.
Nu.
Spuse pielea cand am
vrut s-o intep.
Nu.
Spuse balada care am
vrut s-o scriu
Lenta, descompunerea pierea.
Lenta, descompunerea din cimitire
plangea umil prin ganguri.
Leprosii vii in amintire
si creierul cerea
furnicile adanci din ramuri.
O, cimitirele si
Angrenajul oribil in care m-am nascut
Nu-mi ofera nici o libertate,
Coapse arcuite si pulpe inalte
Zburand prin aer s-au parut.
Dar nu, caci era fanul sfant
Din mana calda-a unui
Poezie lenesa: poezia sincera, inepta insistenta de a scrie versuri asa cum vorbesti, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; saracia poetilor provinciali de a prefera o predica protestanta
si marele albastru era ud
caci ce era prea mult
erau ideile care se
imbulzeau
din lemn muscasem si
cazusem la poalele
unei mese a tacerii
si liliacul vorbea
fara oprire
din cand in
Lipsa norilor era acuta,
Aveam nevoied e nori gri
Sa nasca o ploaie tacuta
Dar razele de soare erau vii
Si linistea era placuta.
Din ura cerului fara de nori
Muscasem o samanta doara,
Si
Liliac, parfum de noapte
Vin` la mine si ma-ngroapa.
Hai, in ritm de mere coapte
Sa dam pamantului roata,
Sa vorbim numai in soapta.
Zborul cosmic sa-l ucidem
In gandiri pustii si goale,
Si
