Poezie

Biserici în soare

1 min lectură·17 aprilie 2002

Mediu

Blânda turlă de biserică,

mângâiată de soarele gigantic,

se odihnea masivă lângă cer.

Era aproape dimineață

și soarele își desfăcea brațele

să îmbrățișeze lumea

într-un curcubeu final.

Stelele se pulverizau

rând pe rând

ca poeții morți de prea multă

lumină. Un nou ev mitic

se năștea o dată cu moartea lui Ahile:

cel al credincioșilor în Θ.

Răsăritul m-a binecuvântat.

Căile mistice din Dacia

spre Egipt au trecut

prin mulțimile noastre.

Ne-au împuținat,

ne-au măcinat

și am ajuns să fim

unul singur: Kesarion Breb.

Și ne-am întors în Ecbatana

prin Șaba, Troia și Buhara,

căutând efervescențe mistice

să ne umplem de sânge,

să ne purificăm.

Sinagogi în soare.

001.473

Vlad Stangu. “Biserici în soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-stangu/poezie/17427/biserici-in-soare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.