Poezie
Încrâncenat(poveste)
1 min lectură·
Mediu
Priveam fascinat
tufa de Opuntia ficus indica
și mă gândeam nimic,
un nimic mărunt,
lipsit de importanță,
când, fără să vreau
am întins mâinile
peste frunzele cactusului,
zgâriindu-le. Mâinile mele
s-au umplut de sânge
și sângele mă făcea
să visez Atlantida.
Brusc, mi-ai pus
mâna albă pe umăr,
iar eu, întorcându-mă speriat
către tine, din reflex,
ți-am luat obrazul în palme
și te-am mânjit cu sângele meu.
Dar dragostea pentru mine
era mai puternică decât spinii
unui cactus amărât, de aceea
obrajii tăi au absorbit
sângele meu. Apoi fiindu-ți
milă de mine, ai vrut
să îmi dai înapoi sângele,
m-ai încălocit,
te-am încolăcit,
și apăsându-ți trupul
peste al meu
ai devenit una și-aceeași
cu mine, ai pătruns
în venele mele, în atriile mele,
unde ai dat drumul sângelui
și m-am umplut de el,
m-am umplut de mine,
m-am umplut de tine.
Ajungând sângele la loc,
ai fost nevoită să îmi părăsești
trupul, și ai plecat din atriile mele.
Ne-am descolăcit
Unul de pe celălalt,
ți-am mulțumit cum
am știut mai bine, ai plecat
și m-ai lăsat să contemplu,
recunoscător, cactusul.
012.109
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad Stangu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad Stangu. “Încrâncenat(poveste).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-stangu/poezie/17426/incrancenatpovesteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai introdus prea multe deodata, de aceea n-au fost citite. Pacat.