Poezie

Liniște de iarnă

1 min lectură·17 aprilie 2002

Mediu

Mersul:

Zăpezi cădeau de pe biserici

să zgârie asfaltul cu îngeri.

Cădeau din loc în loc

Grămezi de alb sfințit.

Și doar un fulg ningea din cer.

Destinația:

Acolo, frigul puse stăpânire

pe înalta clădire gri,

Așteptam venirea celorlalți

Și pentru două ceasuri,

viața se opri.

Plecarea:

Trotuarele erau iarăși ninse

Fulgi mulți și mari ningeau.

Și m-am oprit în loc,

am stat o clipă să beau

Plăceri din cerul gri.

Reîntoarcerea:

Veneam încet și calm pe străzi

Mă vindecam de vechi iluzii și iubiri,

Treceam indiferent prin vârstă

Cu ochiul atent la pacea de aer.

Apoi, liniște de iarnă.

Întâmplări:

Doar gara avea ceva viu

dar prea metalic și mecanic

Și calmul fulgilor de nea

Fu spart de-un tren de marfă

Pe o traversă pe care am murit.

Revenire:

Ajuns la templu, am uitat

tot ce gândisem până atunci.

M-am cufundat în meditații târzii

Pierzându-mi Eul în esența sinelui de timp.

Și am adormit

în liniștea de iarnă.

001.383

Vlad Stangu. “Liniște de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-stangu/poezie/17425/liniste-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.