Virgil Titarenco

Am ramas dator cu un raspuns.
In legătură cu folosirea \"prenumelor la persoana I? Meu, eu, mie, mele, imi, -mi\".
Este posibil ca tu să fi dat o conotație \"morală\" sau \"moralizatoare\" acestui fapt. Nu am pretenția a fi un mare altruist sau altceva de tipul acesta. Dar nici nu cred că sînt extrem de egoist, egocentrat sau mîndru. Îmi cunosc și asum defectele și limitele mai mult decît îți îmaginezi tu. În orice caz nu mi-a trecut prin minte să fac o analiză de tipul acesta textelor sau comentariilor tale sau ale oricui altcuiva. În orice caz, cred că folosesc termenii în mod echilibrat. Dar s-ar putea să mă înșel. Ești... cum sa spun, ...interesant prin preocupările ce le ai. Ai grijă însă să nu te orbească mirajul statisticii.

oftez și mă doare

DoDule îmi ești drag. Cum îmi spunea mie altcineva mai înainte. Rîd cu lacrimi. Hai să îți spun o poantă care am auzit-o astăzi. Poate e veche da\' eu numai azi am auzit-o. Cică la ăia care au dreptul să facă, comentarii li se zice comentași iar le cei care dau și steluțe li se zice steluțași.
Să ai o zi bună și să mai treci. Ești adorabil...
Mă mir cum nu se îndrăgostesc fetele pe aici de tine...:)))

Trecînd peste glumița cu \"dragul\".

Ok, am să îți răspund „punctual”, cum zic mai nou românii:

1- cuvîntul sentențiozitate se găsește la pagina 976 din DEX, ediția a II-a 1996
2- nu m-au deranjat și nu mă deranjează cuvinte sau păreri despre scriiturile mele. A le numi însă capodopere mi se pare o răutate vădită. Și mă îndoiesc că are menirea încropirii unui dialog în termenii respectului reciproc.
3- nu am folosit termenul decență/indecență ca un sinonim al conceptului de obscenitate. Tot DEX-ul (pe care nu îl folosesc foarte des dar acum sînt nevoit pentru a conferi obiectivitate explicațiilor), echivalează decența cu buna cuviință și bunele moravuri. Eu nu m-am referit la licențiozitate sau obscenitate ci mai degrabă la latura cavalerească a termenului. E posibil să nu mă fi făcut înțeles.
4- Eu, personal, n-aș fi procedat ca tine cînd ți-ai postat comentariul. Mie nu îmi este frică să postez critic unde Radu postează apreciativ. Dar dacă aș fi în locul tau, m-aș simți nevoit să îmi nuanțez drepturile. Evident că tu ai toate drepturile. Eu însă îmi ghidez acțiunile nu numai după drepturi ci și după criterii mai nuanțate. Cum ar fi convingerea că anumite lucruri se cad într-o anumită conjunctură în timp ce în altă conjunctură se poate să nu se cadă. Sau să cadă prost. Iartă-mă te rog, că am „impus” asupra ta un sistem de valori care îmi aparține. Nu am avut acest drept.
5- Nu am înțeles unde s-a purtat Ligriv ca un șef.
6- metafora asta cu frizatul e mai veche. DEX-ul dă verbului și explicația (venită din franceză), - a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia, etc. Ideea este, și eu cel puțin am auzit-o de nenumărate ori, că a friza înseamnă și a duce ceva pînă la frontiera unui lucru pe care de fapt nu ți-l dorești nici tu și nici oamenii în general.
7- eu nu folosesc â decît în cuvinte derivate din numele România. Nu vreau să dezvolt aici motivele mele. Am spus asta ca să înțelegi (in cazul în care nu ai fost în mod răutăcios ironic) că m-am referit la fan. Adică admirator.
8- în ce privește „bunul simț intelectual” nu am vrut să scot în evidență că eu aș fi intelectual și tu nu sau orice altceva de felul acesta. Ce am vrut eu să spun cred că a fost foarte clar. A da sentințe, a face generalizări, a nu avea rezerve, a nu lăsa loc de îndoieli, dubii, mister,.. în accepțiunea mea nu dovedește „bun simț intelectual”. Un fel de echivalent al lui „intellectual common sense”. Dar din nou, această definire îmi aparține mie și probabil la încă, cîțiva oameni cu care uneori stau de vorbă despre diferite lucruri.
Sper ca aceste rînduri să poată funcționa ca răspuns. Am pornit de la premiza că nu vrei polemică și alegi să nu fii răutăcios. De aceea am răspuns. Dacă însă vei ține să mă convingi că m-am înșelat, te asigur că eu în viață am un obicei: nu mă înșel decît odată.

cu respect,
virgil

Nu cred că repetiția \"nopții\" ajută acestei poezii.
Nu știu dacă înțeleg \"Sau de întunecimi de sori,\".
Remarc prima strofă:
Nopți triste,
Nopți de-nceput de lume
Sau de sfârșit de-amor,
Pustii…

Dragul meu costel,
privesc, citesc și oftez. Îmi dau seama că tu ai chef de harță. Nu mă întreba de unde îmi dau seama, că n-are rost. Eu însă n-am chef de asta. Îmi recunosc și îmi asum greșelile de tipărire sau eventual de gramatică pe care le-am făcut. Și îmi cer scuze pentru ele. Asta și vis a vis de observațiile lui Michel Martin. Cu siguranță depărtarea mea față spațiul limbii române își lasă inevitabil urme. Îmi pare rău că v-am expus lor. Precum îmi pare rău și că v-am expus \"capodoperelor\" mele. Poate e mai bine să nu le mai citești. Sincer, ignoră-le. Nu va fi nici o pierdere și cu siguranță vei fi mai fericit. Mai bine dispus.
În rest nu mai am nimic de adăugat. Ce am avut de spus am spus înainte. Dacă e mai greu de înțeles cu siguranță motivul se află în multiplele mele inabilități de exprimare. Așa sînt eu, limitat. În orice caz însă nu voi da curs unei polemici interminabile numai pentru că cineva are chef de harță. Chiar cu riscul de a fi considerat laș.
Îți doresc o zi bună,
Virgil Titarenco

Domnule costel,

aș începe cu sfîrșitul. Faptul că dvs. menționați doar așa în treacăt numele lui Poe în subsolul acestei mîzgălituri a mele, nu face decît să mă onoreze. Sub nici o formă nu merit așa ceva nici măcar ca și critică. Vă mulțumesc.
În ce privește sentențiozitatea cu care dvs. stabiliți cine este scrib și cine este poet, mi se pare sincer a fi de cel mai prost gust și undeva în vecinătatea indecenței. Și asta mai ales în contextul în care dați sfaturi și vă erijezi în a face „curațenie” printre poietașii de pe poezie.ro, dvs. care sînteți din cîte am înțeles proprietarul la clubliterar. Sincer acuma, pe bune și fără mișto, dvs. chiar nu vă dați seama că gestul acesta frizează o lacună elementară? Și vă rog, notați, n-am absolut nimic de împărțit cu Radu Herinean sau cu alți editori. Nu ne cunoaștem și nu ne datorăm nimic. În afară de bun simț.
Și apoi, trecînd în registrul, să zicem mai tehnic al lucrurilor. Mie mi se pare puțin patronizator și cu pretenții de atotștiință a judeca dvs. cîte poezii poate produce cineva în 24 de ore. Și eu cred că în general cantitatea este o funcție inversă în raport cu calitatea. Dar, din bun simț intelectual zic eu, ma abțin să fiu sigur de chestia asta. Dvs. însă văd că aveți convingeri formate și ferme. Despre oameni și poezie. Am uitat să vă spun, pe mine oamenii fără dubii, fără dileme, fără „mi se pare mie”, „în umila mea opinie”, „probabil”, etc, etc,..., deci cum ziceam, pe mine indivizii de genul acesta mă înspăimîntă. E un anumit gen de talibanism intelectual cu care nu prea pot să port un dialog. Iertați-mă, și iertați-mi limitele...
Apoi în ce privește cititorul și raportul meu cu el în general,.... mă abțin. Sincer însă cred că perorațiile dvs. cu privire la cînd există sau nu poemele mele și cîți de-al de „doi bani” valorează ele, nu fac decît să arunce o lumină în plus asupra abilităților dumneavoastră de a respecta pe cel care vă citește. De data aceasta eu fiind cititorul comentariului dvs. No comment.
În ce privește doamna Nichita și răspunsul dat dînsei, eu v-aș recomanda să le mai citiți încă odată. Dar așa cu atenție. Nu cu înfierbîntarea cu care mi-ați scris mie comentariul. Înfierbîntare care transpare din destul de multele greșeli de tipărire pe care le-ați făcut și din faptul că a-ți postat imediat răspunsul, cu nerăbdare, fără să-l mai editați. (fapt regretabil din partea cuiva care se vrea posesorul și editorul unui site de poezie – un anumit grad de prețiozitate pe care îl pretindeți poeților poate n-ar fi rău să îl demonstrați dvs. mai întîi). Deci, revenind la doamna Nichita, veți observa că dînsa nu își justifică sau explică „neplăcerea” iar lucrul acesta chiar dacă este, în umila mea părere, oarecum de prost gust și sub nici o formă nu se califică drept critică, ar fi putut să fie totuși O.K. pînă la urmă. Oricine are dreptul acesta pe poeziile mele. Dar textul dînsei de la sfîrșit nu face decît să demonstreze că tot ce a spus pînă atunci a fost doar așa un fel de pretext, ca să nu spun umplutură, pentru că de fapt domnia sa a umărit textul din cu totul alte motive, care n-au de-a face cu poezia, literatura sau alte chestii din astea. Ci a fost doar așa, o frustrare de fan al doamnei Caloianu. Eu n-am nici o problemă cu nimeni fiind fanul oricui alege să fie. Dar cînd observ atitudini care mi se par de prost gust sau aluzii ofensatoare, cred că am dreptul să răspund chiar ironic. Ierați-mă că o spun atît de „brusc și deodată” dar acesta cred că este dreptul meu. Chiar dacă nu o voi face întotdeauna. Și sînt convins că nici unul sau una dn cititorii sau cititoarele mele nu se teme de mine. Și undeva în adîncul inimii mele sînt convins că fiecare din ei știu că nu mă tem și nu mă deranjează critica lor fie ea pozitivă sau negativă atîta timp cît e făcută cu bun simț și fără ceea ce poate fi suspectat în mod rezonabil de scopuri ascunse. Eu sînt un om care nu sufăr nici de mania persecuției și nici de obsesia conspirațiilor, dar... uneori mă mai prind și eu de unele chestii și mai ales de răutate.
Și o ultimă remarcă. Dumneata îmi faci patronizator, în accepțiunea mea, o recomandare. Permite-mi să îți fac și eu una. Așa cum ți-am spus n-am nici un fel de interese în poezie.ro, dar îți recomand pe viitor ca dintr-o minimă decență să te abții vis-a vis de postările pe care Radu Herinean pune o stelută. Fie că merită sau nu merită steluța aceea. Nimeni, și cu atît mai puțin eu, nu îți spune să îți „iei jucăriile și să te duci” pe clubul dumitale. Atîta timp cît respecți „regulile jocului” eu cred că poți exista pe aici. Dar, domnule costel, mai există și alte „reguli”. Reguli de decență. Și nu vreau să te jignesc dar îți recomand să meditezi asupra lor. Chiar înainte de a te lăsa ispitit să îmi răspunzi.

Cu mult respect și subliniind faptul că nu am intenționat să te jignesc cu nimic,
Virgil Titarenco

Domnule Nicolae Dumitriu, nu te cunosc. Am observat că nu ai publicat nimic. Unii șoptesc că ai fi o clonă a unei pesoane reale. Pînă voi observa ce publici dumneata, sau pînă mă voi convinge de contrariu, îngăduie-mi să te ignor. Sper să nu mi-o iei în nume de rău. Și asta e valabil chiar și dacă ai avea opinii pozitive...

Michel Martin, am auzit că ești un artist deosebit. Intrarea ta pe una din peziile mele nu îmi face decît onoare.
La bună citire.

Doamna Nichita, n-am prea priceput comentariul dumneavoastră de la început fiindca eu sînt cam mediocru și cam idiot pe deasupra. M-am uitat așa o vreme la el \"ca, curca-n lemne\" și după mai mult timp mi-o picat un lemn în cap și am priceput. Dar tot pricepere de curcă o rămas. Am priceput că dumneavoastră nu vă place. Pe bune... Și să fiu sincer tare nu m-o tulburat chestia asta. Că se-ntîmplă și la case mai mari. Dar am priceput că ați ținut neaparat să precizați această concluzie foarte semnificativă în momentul (pîndit și așteptat cu înfrigurarea fanilor Rapidului) în care am schimbat eu titlul. Și.. gooooooolllllll!!!! Iată momentul, unicul moment de glorie al acestei mîzgălituri cu pretenții imberbe de poem. Momentul în care a acceptat să nu mai estompeze unicitatea și frumusețea poemului doamnei Silvia Caloianu, prin blasfemiatoarea folosire a cuvintelor „eu nu exist” drept titlu. De parcă această amărîtă expresie ar avea copyright și n-ar fi de public domain. Mă simt profund copleșit și înduioșat de aprecierea dumneavostră. Ca un adolescent. Am reușit să vă plac și eu pînă la urmă cu ceva. Wow!!!!

p.s.
Nu am cunoștință în ce măsură Radu a făcut public acest poem dar în urma unei discutii amiabile cu Silvia Caloianu am modificat titlul acestui poem pentru a nu se confunda cu o poezie de-a ei. Nu a fost ceva intenționat de vreme ce memoria mea ruginită nu poate stoca toate titlurile de poezii postate aici. Scuze cititorilor mei care, spre deosebire de doamna Nichita, au binevoit să citească poemul și cu alte motive...

p.s.2
Să mă tem oare să mai postez ceva pe poezie.ro de frica de a nu impieta asupra unuia din cele peste șaizeci de mii de titluri postate aici?? Iată dilema mea... Am observat că cineva tocmai a postat o poezie intitulată Mister. O avertizez că „am copyright” pe Mistere...
Dragii mei.... bun venit la vînătoare de vrăjitoare!!!.... a început sezonul!!!!!

Excelent Pane; măi la voi nu se găsește bragă? Că n-am mai băut din copilărie... Doamne, piețele Galaților și Brăilei... Și eu sînt un împătimit al lor. Piețele, oriunde... București, Timișoara, Viena, Londra, flee-market-urile americane,.. unde a dispărut braga...?

Gabrielelor... mulțumesc de aplecare peste aceste rînduri... uneori mă surprinde existența-mi nu doar ca o criză ieftină dar ieri, dupa o seară de lectură la Barnes & Noble, mi s-a oprit ceasul exitențial... așa de-odată... și atunci am scris...
Radu... m-ai surprins,... da este foarte \"recitabil\"... deși mi s-a spus că este și foarte \"dur\"..., vă invidiez pentru cenaclu... mulțumesc

Azi sînt într-un \"mood\" aproape calin... mă las \"decupat\"...:)
Mulțumesc de citiri, bună Elia...

Mulțumesc de trecere Azrail. ... da o exitență, o raportare atît de nuanțată... excludem terțul și totuși adorăm pastelul... am putea trăi oare fără nesiguranțe...?

unde-i fum, proverbul spune,
foc e musai ca să fie
dar nu-i pentru toți anume
să-nțeleagă poezie

Iar mă mănîncă palmele să îmi asum un risc. Și încă \"pe pielea\" lui dom\' profesor. De cînd mă știu am avut necazuri cu profesorii...:)))
Liviu... ideea e geniala. Îmi aduce aminte de Blaga și arborii lui care cresc sicrie și așternutul-giulgiu. Dar nu cred că este încă poezie. Mă tem că iar ai să ți-o pui la atelier cum ai mai făcut. Doamne ce modestie..! În orice caz cred că poate deveni un poem tulburător. Fractura între prima și a doua parte mi se pare și mie puțin prea bruscă, chiar dacă uneori am simțit în \"real-life\" că ea este cît se poate de reală. Dar totuși viața nu se sfîrșește la 40 cu toată criza acestei vîrste tîmpite. Poate că perspectiva poate fi nuanțată.
Te citesc cu plăcere...

Cludiu, mulțumesc de trecere. Ești oricînd binevenit. În ce privește misterul \"cotitdianului unei relații\", permite-mi să cred că este acolo. Chiar dacă mult mai greu de observat. Poate de aceea mulți oameni divorțează. Pentru că nu îl observă. Cred că nesesizarea lui duce la plictiseală care apoi duce la încercarea unei alte relații de care te vei plictisi la rîndul ei, și tot așa. N-am intenționat acum să \"condamn\" pe nimeni aici dar sînt înclinat să cred că misterul face parte din natura oricărei femei la orice oră din noapte sau... zi. Cred că e \"blestemul\" ei...

Ur right Andrei... ;)

În primul rînd Liviu, mă întreb dacă știi ce înseamnă a posta cu majuscule pe internet și faptul că probabil în 99% din cazuri este considerat o lipsă de maniere.
În al doilea rînd, mă tem că nu ai citit foarte atent ce am scris eu. Tu vorbești despre \"a folosi poezia\". Eu vorbesc despre \"a fi folosit de poezie\". Este vorba despre cu totul alceva. Și în general consider un lucru rău a te \"folosi\" de persoane (femeie, copii, familie,..). Chiar în demersul poetic. De fapt nici nu cred că un poet \"folosește\" ceva. Dar asta e o poveste mai lungă.
În ce privește Adam și Geneza, mă faci să zîmbesc. Probabil îți dai seama de enormitatea pe care o spui afirmînd \"nume valabil și azi\".
Apoi să zicem că am auzit despre \"cine a fost cel mai creativ om din univers\"(sic!). În orice caz nu cred că acea numire a animalelor a presupus prea multă creativitate. Poate mai degrabă simț de observație și inteligență. Dar oricum, umila mea părere este că scopul textului acolo nu este ca să evidențieze \"creativitatea\" lui Adam cît modul în care și-a dat seama că este diferit de necuvîntătoare și că este... singur, fără \"ea\". Dar, marog, fiecare cu exegeza lui, nu..?
Încearcă să nu mai scrii cu majuscule, e deranjant...

Cu scuze că vin așa tîrziu. La Mulți Ani pe poezie.ro Maria.
M-am bucurat întotdeauna de căldură spirtului tău aici.