Virgil Titarenco
Verificat@virgil-titarenco
„mirabile dictu”
Născut în Galați, la 12 decembrie 1961. Absolvent al Liceului „Mihail Kogălniceanu” și al Universității din Galați. Inginer. Preocupări în istorie, filosofie, teologie, computere și artă grafică. A locuit în Galați, Timișoara, Arizona și Atlanta iar acum locuiește în Sudul Californiei, SUA. Laureat cu premiul I pentru volumul de debut…
\"Și-atâta ai cioplit, că mi-este greu
Să port acum o coală de hârtie
În loc de inimă. \"
Pe lîngă lipsa cratimei, nu ți se pare cam bruscă și nejustificată trecerea asta de la mine la noi?
\"Și mă ndoi mai strâmb de-acum în mine.
Mai strâmb se-ndoaie inimile-n noi.\"
..doar niște întrebări...
Pe textul:
„Cioplitor de suflete" de Oana Mihaela Drosu
Pe textul:
„Concurs de primavara" de Andrei Neagu
Vreau să te remarc pentru că am simțit \"ceva\" viguros și realmente promițător în textul tău.
Versurile:
să înflorească ochiul
cu puteri hipnotice
al șarpelui
ce-mi unește\"
... nu conține o agramare dar generează senzația de agramare. Poate îl poți modifica.
Te voi mai citi....
Pe textul:
„(culori complementare)" de gabriela florina david
Textul acesta a născut foarte multă furtună. Poate ar trebui să mă felicit pentru aceasta. Vorba ta, ignorarea e mai cumplită decît opoziția. Sau, cum îmi place mie să zic, cînd se apropie cineva cu fierăstrăul, nu o face ca să taie papură. Tu ai intuit cel mai aproape ce am încercat eu să fac. Și tocmai de aceea nu am vrut să trec fără să îți apreciez perspicacitatea. Nu știu dacă mi-a reușit. Dar se pare că a resuscitat o luptă veche decînd lumea: lupta între confortul convenționalului și aerul tare al experimentării. Și nu neg că e posibil să îmi \"ard degetele\" experimentînd. Dar prin structura mea sînt \"condamnat\" la o viață de frontieră. Și nu e totdeauna ușor, dar o prefer în locul confortului. Asta e. Mulțumesc de amabilitatea de a citi ce scriu.
Cu mult respect,
Pe textul:
„absurdissime unu" de Virgil Titarenco
mulțumesc de trecere. Știi, interesant e că mie nu mi se pare cel mai bun text al meu de pînă acuma. Și spun aceasta nu din duh de polemică. Dar probabil că fiecare sîntem îndrituiți (ca să nu mai folosesc englezescul \"entitled\") la percepția noastră poetică. Și probabil că ar fi o plictiseală cumplită dacă toți am fi a fel.
\"... rebeliune a diasporei...\". Mă faci să rîd. Sincer îmi pare amuzant dacă voi vă imaginați că românii din \"diaspora\" (cîți or mai păstra o brumă de preocupare culturală românească) n-au altă frămîtare decît să se \"revolte\" față de ultimele găselnițe ale Academiei Române. Nu, dragul meu. Așa am învățat eu să scriu cînd eram în clasa întîi. Și așa am scris pînă cînd am plecat din țară cu cîțiva ani în urmă. Sincer nu mă simt obligat să îmi schimb literele din comandă politică. Fie ea motivată și de un anumit fel de patriotism. Nu vreau să intru în polemici pe subiectul acesta. Mie mi se pare mult mai logic (dar din nou, e umila mea părere) modul în care scriu eu. Și poate și pentru că mi-a repugnat întotdeauna \"patriotardismul\" care e dispus să \"repare limbi\" dar nu e în stare să facă veceuri publice sau să asigure bătrînilor și bolnavilor o minimă decență a existenței. Deci, poate e \"rebeliune\", dar nu în sensul în care poate ai fost ispitit să crezi tu. Deocamdată poezie.ro și alte edituri de prestigiu din România acceptă acest lucru. Cînd nu va mai fi \"acceptat\", limba în care voi scrie se va numi probabil \"limba română arhaicâ\", sau mai știi, poate \"limba româna comunistă\".:))). În orice caz efortul meu se îndreaptă acum spre alte preocupări. Cum ar fi de exemplu, să îi ajut pe copii mei să-și păstreze limba maternă. Cu î din i sau din a. Cum preferă ei. ;)
Mă bucur de trecere și te mai aștept. Mulțumesc pentru urări și îți doresc multă sănătate.
Pe textul:
„yerba maté I I" de Virgil Titarenco
Pavel, da, eu am făcut această poză. Undeva la Pacific. Mă bucur dacă ți-a plăcut.
Florentina, cuvintele tale frumoase și sincere fac mai mult decît stelele. Te asigur de asta. Pentru că, la fel ca și ura și răutatea, bunătatea și bunăvoința vin din inimă. Locul în care nu putem fi decît noi înșine.
Adrian, mulțumesc de citirea ta atentă. Tu vezi mai bine de cît mine, arată-mi și cînd greșesc.
Monica, da, sînt multe lucruri despre mine pe care eu \"le știu mai bine\". Poezia este un exercițiu de vulnerabilizare destul de dureros uneori. Alteori este ca un fel de izbăvire. Cel puțin pentru mine.
A menționa numele lui Hemingway în subsolul textului meu este o onoare mult prea mare. Chiar dacă uneori am privit și eu la același ocean la care a privit și el. Mulțumesc de trecere...
Pe textul:
„yerba maté I I" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Hai, trage, dacă ai curaj!" de Ioana Camelia Sîrbu
O întrebare. Chiar îți place ție acolo cuvîntul \"Răcnetul\"?
Înțeleg, sau sper că înțeleg ce vrei să spui, dar nu știu, parcă pentru mine e prea violent în raport cu restul. Și apoi, propoziția \"Răcnetul cuvintelor nu-și mai găsesc rostul\", îmi pare agramată. Greșesc eu?
Te mai citesc...
Pe textul:
„Declarație de dragoste" de Maria Prochipiuc
cu doze delicate de tandrețe
visele noastre ieșeau la aer
în timpul nopții\"
\"în noi
întrerupte linii ne mai palpau vechi deziluzii\"
E atîta optimism și resemnare în poezia aceasta a ta; cît într-o primăvară întreagă....
Pe textul:
„Printre miile de păsări" de Gabriela Petrache
Și torturați de întrebări nepuse\"
Și să nu vrei doamnă Trandafiraș, versurile acestea două te condamnă la o steluță...
Pe textul:
„A uitare ..." de Monica Mihaela Pop
RecomandatPe textul:
„Eclipsă de cuvinte" de Florina Daniela Florea
RecomandatPe textul:
„Miorița americană" de Sorin Olariu
RecomandatPe textul:
„Pax Afghanistana" de Ghinea Nouras Cristian
Pe textul:
„Liniște" de Daniel Bratu
Pe textul:
„Chitara" de Elena Albu
Pe textul:
„îngerul cu pumnii strânși" de Luminita Suse
RecomandatPe textul:
„Home page" de Virgil Titarenco
Recomandat