Virgil Titarenco

Îmi pare rău, am făcut o gafă. Poate șterge Radu comentariul de mai sus. El trebuia să apară astfel: Pavel, ar fi mai multe de spus și cîteva moduri în care se poate face aceasta dar mă voi rezuma la a-ți oferi linia de script pe care o poți folosi în această situație. De preferat să o așezi la 2-3 rînduri sub text.

<EMBED src="http://host.com/musicfile.mid" loop="-1" autostart="true" controls="smallconsole">

Unde http://host.com este serverul unde îți este depozitat fișierul audio. Serverul este de preferat să fie rapid. Iar musicfile.mid este fisierul audio. De preferat (aș zice eu) să fie midi file sau wma, și de preferință nu mai mare de 200-300 kb pentru a nu îngreuna descărcarea în timp real a melodiei mai ales pentru cei care folosesc dial-up connection. Fișierele mp3 sînt faine dar în general sînt peste 1Mb. (în funcție de compresie/calitate îți oferă undeva pînă la 1minut/1Mb.), de aceea nu le-aș recomanda în acest context. Cam ca în orice situație calitatea fișierelor media este o funcție directă de mărimea lor și vei fi nevoit întotdeauna să faci un compromis. Sper să îți fi răspuns la întrebare. Dacă nu, spune-mi.

Felicitări. O foarte reușită reprezentare a acestei stări sufletești. Finalul mi se pare puțin melodramatic iar dialogurile poate sună prea prozaic. Eu le-aș elimina. Încă odată felicitări.

Bun venit pe poezie.ro Brebenel. Mi-ai adus aminte de copilărie și verile la pescuit.... Și de Adventurile lui Hucklebery Finn de Mark Twain.
Am să te mai citesc. Aștept continuarea.

p.s. poate poți corecta cuvîntul \"scadate\"

Încercați cu calmante. Tot o opinie din \"dreptul la opinie\".
În ce privește cearta... încercați oglinda... tot o opinie.

Doamnă Caloianu, fara nici un gand rau, unu plus unu fac doi, nu vă supărați dar ce fac eu în pagină la mine e treaba mea după cum ce faceți dumneavoastră în pagină la dumneavoastră e treaba dumneavostră. Și eu nu mă bag. Vă rog frumos, cu mult respect, să vă supravegheați puțin limitele. Fiindcă sincer am impresia că începeți să nu le mai vedeți clar. Mie personal mi se pare că această tendință a dumneavostră de a mă urechia, mai mult sau mai puțin &#8220;pretenește&#8221; începe să cam sară calul. Ați mai făcut-o și la Absurdissime unu și eu am tăcut. Zic eu din bun simț. Dumneavostră văd că nu prea pricepeți limbajul meu. Încerc să nu fiu nici rău și nici violent în limbaj dar vă rog să vă potoliți. Dacă aveți plîngeri, există editori și alte persoane &#8220;de conducere&#8221;. Apelați la ei. Nu am cunoștință să fi încălcat nici o regulă a site-ului. Sînt alții care uneori le calcă mai grosolan. Îndreptați-vă către ei elanul moralizator. Lăsînd la o parte faptul că nu îmi amintesc să vă fi pus nimeni vătaf peste noi prostimea care nu știm să ne așezăm comentariile în pagină.
Eu v-am explicat odată frumos ce e cu semnele acelea. Văd că vreți să mă convingeți că dumneavostră nu înțelegeți limba română. Sau poate e vorba de altceva. Încetați vă rog cu aluzii vis a vis de modestia sau nemodestia mea pentru că sînt de prost gust și nu fac decît să vă pună pe dumneavostră într-o lumină proastă. Deocamdată sînteți singura care vă plîngeți de asta.
În plus am senzația că aveți dificultăți acceptînd un spațiu democratic. O primă regulă a democrației este să îl accept și să îl respect pe celălalt mai ales cînd este diferit de mine. Atîta timp cît el nu îmi violează drepturile mele fundamentale. Nu îmi aduc aminte să vă fi lezat cu nimic. Încercați să procedați la fel.
p.s.
Pentru toți cei interesați, acele &#8220;semne&#8221; nu sînt decît un mod în care eu încerc să pot să țin o evidență la comentariile făcute de mine într-o anumită zi a săptămînii și asupra importanței pe care o atașez eu acelui comentariu. Este vorba de o evidență personală. Tocmai pentru a nu deranja le-am mutat în urma titlului comentariului. Mai sînt și alții care adaugă semne. Mai mult sau mai puțin regulat.

Alina, da, ești foarte aproape de viziunea mea.

Silvia, îmi pare rău să te dezamăgesc de data asta. E soarta mea, poate, să falimentez în a întîmpina toate așteptările. Poezia este încă departe de mine. Filosofia încă și mai departe. Cine știe poate într-o zi... Poate niciodată...

Alice, Florentina, Pavel... mulțumesc de trecere... vă mai aștept.

Dragă Adriana, probabil că proprietarul site-ului sau unul din editori ar putea să îți dea mai multe detalii. Eu îți recomand să citești regulamentul site-ului. În speță capitolul doi. Îți reproduc aici doar primul paragraf:

Cap 2. Introducerea de texte
2.1 Înainte de a introduce un text, asigură-te că ai selectat limba corespunzătoare.

Site-ul este construit ordonat, pe limbi. Și deci poeziile într-o anumită limbă nu le poți viziona decît cînd ești în \"zona\" limbii respective. Și tot cînd ești acolo trebuie să le și postezi.

Mulțumesc de trecere și de citire și sper să te fi ajutat cu ceva răspunsul meu.

Și eu totuși n-am înțeles titlul...
Despre conținut... m-a înduioșat, dar mi-a plăcut și cum e scris... aștept continuarea... sau continuările...
Uite, stiu că voi armenii sînteți buni negustori, eu îți dau o steluță dacă tu mă înveți un cuvînt armenesște... ;)

Florentina, uite că m-ai făcut să mă mai loghez odată. Chiar dacă e 1 noaptea la mine. Acuma chiar că mă \"superi\". Recunosc că sînt în general o fire critică, analitică și pot fi uneori foarte aspru chiar. Este și pentru mine un exercițiu, poezie.ro. Nu spune la nimeni, dar să știi că depun un mic efort uneori să nu fiu aspru și ironic. Dar aceea este o latură urîtă a caracterului meu pe care eu trebuie să o controlez, nu ea pe mine. Deci (după această lungă introducere), te rog, te implor, nu scrie și nu trăi sub \"tensiunea\" că eu te citesc. Nu este nici sănătos și nici drept. Eu sînt convins că tu ai o cumpănă dreaptă. Singurul lucru pe care încerc să îl fac eu este ca, în măsura modestelor mele abilități, să te ajut cu comentariile mele. Dar nu vreau să simți o presiune abuzivă a privirii sau comentariilor mele. Am suferit eu suficiente abuzuri din astea ca să îmi dau seama cît de nesuferit este.
Deci, eu cred că tu poți scrie și despre \"banalități\" (pe care eu nu le-aș privi cu dispreț) dar și despre situații clasice, întîmplări limită, vieți excepționale, etc. De fapt se spune că este un mai mare talent să descrii în mod remarcabil o \"banalitate\" decît să zugrăvești excepționalul. Sînt convins că le poți face pe amîndouă. Îți trebuie numai curaj (inclusiv acela de a greși și a o lua de la capăt) și răbdare.
Și poate și experiență. De exemplu în textul de mai sus finalul mi se pare destul de abscons și telegrafic. Cititorii tăi nu trebuiesc \"dădăciți\" dar nici lăsați \"în ceață\". E un echilibru delicat de păstrat. Îți doresc mult succes și te voi mai citi.

Remarcabil eseul. Poate putea fi mai lung. Pe cînd unul despre Dietrich Bonhoeffer?

Niemoller\'s address to the U.S. Congress

The exact text of what Martin Niemoller said,
and which appears in the Congressional Record,
October 14, 1968, page 31636 is:

\"When Hitler attacked the Jews
I was not a Jew, therefore I was not concerned.
And when Hitler attacked the Catholics,
I was not a Catholic, and therefore, I was not concerned.
And when Hitler attacked the unions and the industrialists,
I was not a member of the unions and I was not concerned.
Then Hitler attacked me and the Protestant church --
and there was nobody left to be concerned.\"
Declarația Lui Niemoller în fața Congresului S.U.A.

Textul exact al cuvintelor lui Martin Niemoller și care se află în Analele Congresului, 14 octombrie 1968, la pagina 31636 este:

„Atunci cînd Hitler i-a atacat pe evrei
nu eram evreu, de aceea nu am fost îngrijorat.
Iar cînd Hitler i-a atacat pe catolici,
nu eram catolic, și deci nu am fost îngrijorat.
Atunci cînd Hitler a atacat sindicatele și pe industriași,
eu nu eram membru al sindicatelor și nu am fost îngrijorat.
Apoi Hitler m-a atacat pe mine și Biserica protestantă –
în momentul acela nu mai rămăsese nimeni care să mai fie îngijorat.”

Faptul că nu respecți regula de a pune spațiu după semnele de puntuație deranjează foarte mult la citit. Încearcă să corectezi textul, te rog.
Și sincer n-am înțeles legătura dintre titlu și text. Sau este ceva incriptat...?

Te-am citit. E fain textul. Poate cam \"prea clasică\" tema asta a gardianului și frămîntările sale. Nu știu de ce dar parcă mi se pare că îmi place mai mult cînd scrii despre lucruri \"banale\" decît despre excepționalul clasic.

Domnișoară/doamnă altfel, știți care cred eu că e problema aici... Începeți pe limbă, apoi săriți pe o coastă, de pe care plonjați în haos aproape tăindu-vă tălpile de muchia unei clipe și aterizați pe un anumit \"os stîng\". Nici nu mă mir că aveți probleme cu căutarea echilibrului. Că eu am amețit de tot. Acum, lăsînd la o parte gluma, nu vi se pare totuși că există riscul ca aceste treceri dramatice dintr-un spațiu în altul să fie percepute aproape ca niște spot-uri publicitare care să spulbere poezia? ..doar o întrebare...

O.K. Felicitări pentru 100.
Acum despre text. Și eu am cam rămas cu întrebarea \"Care-i faza?\" Mai ales că finalul mi se pare puțin cam \"din alt film\". Cred că poate n-ar fi rău să mergi mai adinc în analiza substratului melodramatic al sinuciderii la români. Este susceptibilitate la spectacular? Este nevoia de semnificație a morții în mijlocul lipsei de semnificație e vieții (pur existențialsm)? Este o lipsă endemică de frică de Dumnezeu sau de moarte? Este vorba de un filon zamolxian?
Textul tău îmi pare mult un fel de relatare. Și așa și este. Un articol. Este însă și un subiect excelent de eseu.

Adrian, mulțumesc de trecere. Probabil că îți dai seama că uneori îmi place să citesc Ecclesiastul. Și după cum a după cum a face teologie din el ruptă de restul Scripturii este greșit, tot așa nu cred că această poezie este \"toată filosofia mea\". Poate doar o fațetă a ei. Oricum, eu cred că, într-un fel ai dreptate iar într-un fel cred că vom rămînea mai mult decît atît. Într-adevăr, chestiune de viziune...
La bună citire...

Cristian, am locuit ultimii zece ani \"de România\" în Timișoara. Într-un fel este orașul meu adoptiv. Am prins 1989 acolo. Știi ce înseamnă asta. Te logodește veșnic cu acel oraș. Am trecut de multe ori prin Lugoj. Un oraș al bunului simț și al bonomiei bănățene. Sînt amintiri frumoase.
Încearcă să nu confunzi guvernul american cu America sau cu poporul american. Ar fi o eroare pentru exegeza istoriei contmporane.
Te voi mai citi.

Mă bucur Cristian. Eu nu urmăresc Fox News. E prea de dreapta pentru gusturile mele. De fapt cred că dacă America te \"forțează\" să înveți ceva, acel lucru este demersul alegerii. Chinuitor lucru poate în primii ani. Dar asta e. Oferta oricărui lucru, în speță a informației (sau a dezinformării) este enormă. Marele talent și marea putere este să știi să spui \"No, thank you\" și să te uiți la oferta următoare. Și așa mai departe. Treptat, uneori pe un drum dureros, descoperi o anumită cantitate de adevăr. În fiecare zi puțin mai mult decît ieri.
Îți doresc o zi bună.

Chiar dacă nu subscriu sută la sută filosofiei textului el rămîne însă unul remarcabil cum rar îmi este dat să citesc. Nu am înțeles de ce ați preferat să îl incadrați la scenariu.
În orice caz doresc din toată inima ca să îl citească și alții. Mulțumesc pentru lectură.