în căutarea echilibrului

Domnișoară/doamnă altfel, știți care cred eu că e problema aici... Începeți pe limbă, apoi săriți pe o coastă, de pe care plonjați în haos aproape tăindu-vă tălpile de muchia unei clipe și aterizați pe un anumit \"os stîng\". Nici nu mă mir că aveți probleme cu căutarea echilibrului. Că eu am amețit de tot. Acum, lăsînd la o parte gluma, nu vi se pare totuși că există riscul ca aceste treceri dramatice dintr-un spațiu în altul să fie percepute aproape ca niște spot-uri publicitare care să spulbere poezia? ..doar o întrebare...

Eu as spune ca tocmai din acele salturi vine farmecul poeziei.

Nu stiu daca ceea ce fac eu se poate incadra la capitolul poezie.
Virgil,fiecare om percepe si scrie asa cum simte, unii stau si ,,rumega\'\' cuvantul altul il lasa sa zboare fara a mai aduce modificari. Una dintre greselile pe care le fac -mea culpa- este ca nu revizuiesc imediat, si asta pentru ca in acel moment imi place tot sau dimpotriva as fi gata sa disec fiecare vers pana ajung sa pierd silabele pe drum. Ai dreptate insa.E o poezie care ar trebui trecuta prin sita, se pune insa intrebarea: mai ramane ceva dupa aceea?
Mircea,multumesc de citire incerc sa sar cat mai sus.
Gabriela