Virgil Titarenco
Verificat@virgil-titarenco
„mirabile dictu”
Născut în Galați, la 12 decembrie 1961. Absolvent al Liceului „Mihail Kogălniceanu” și al Universității din Galați. Inginer. Preocupări în istorie, filosofie, teologie, computere și artă grafică. A locuit în Galați, Timișoara, Arizona și Atlanta iar acum locuiește în Sudul Californiei, SUA. Laureat cu premiul I pentru volumul de debut…
Pe textul:
„Rădăcinile sferei" de Alina Manole
Felicitări ție și viitoarei doamne și îți doresc o căsătorie și o căsnicie fericită.
Pe textul:
„în porții mici ingurgitabile" de Virgil Titarenco
Elia, ai grijă că și tu ai ochii negri și într-o zi vei avea 120. Dragostea este un lucru pe care noi oamenii nu-l putem înțelege pe deplin. Pentru că dacă l-am înțelege în mod absolut probabil că am înceta să mai existăm sub această formă.
Mihai, mulțumesc pentru cuvinte. Uneori poezia doare. Dar merită scrisă.
Pe textul:
„în ochii tăi negri" de Virgil Titarenco
RecomandatPe textul:
„în ochii tăi negri" de Virgil Titarenco
RecomandatMultumesc de constanța cu care mă citești și îmi faci observații. Trecînd peste toate ironiile sau mușcăturile de aici din site, apreciez foarte mult analizele tale. Nu te sfii să îmi arăți și unde greșesc. Apreciez însă mult capacitatea ta de a vedea frumosul. La tine este deosebită și aș zice chiar cultivată. Și asta nu întîlnești des.
La inceput am vrut sa fie science fiction..dar treptat a devenit filosofie. Poate așa mi-e dat mie. Să alunec mereu aici. Și mă fascinează timpul. Din totdeauna. Așa cum îmi spunea cineva apropiat, am poate o obsesie a timpului.
Pe textul:
„în porții mici ingurgitabile" de Virgil Titarenco
Moldovean sfătos și hîtru
A descoperit Diviza
Cum pe site pe nevăzute
Se-mpămîntenise criza
Pe textul:
„Criză în Þara Muzelor" de Ion Diviza
Mae, după cum vezi, pentru unii începutul spune totul, pentru alții nu spune nimic... Probabil că depinde foarte mult de ce parte a privirii te afli... ;)
Claudiu, mulțumesc pentru gînduri. Am să mă gîndesc la ele. Chiar dacă nu cred că vei obține pe poeziile mele \"orgasm poetic\". Încearcă poate la alții. De fapt observ că te fascinează chestiile exotice precum \"sacoșa italiană\". Interesant este că în limba româna cuvîntul tranziție a căpătat conotații pur negative. Aici, unde locuiesc eu, el înseamnă schimbare, în general în bine, progres. De aceea, da, cred că sînt într-o permanentă schimbare. Eu de fapt o numesc mai degrabă un fel de \"journey\". Pe unii îi pot lua cu mine în această călătorie. Alții abandonează pe drum. E poate ceva inerent. Mulțumesc de trecere.
Pe textul:
„natură moartă cu rață de lemn" de Virgil Titarenco
RecomandatPe textul:
„Greierele" de Iosob Gabriel-Alin
Pe textul:
„Greierele" de Iosob Gabriel-Alin
Pe textul:
„sechestrat într-un vis" de Liviu Nanu
Cătălin, eu nu aș fi chiar atît de descurajat. Poate pentru că sînt un \"explorator\". Eu privesc site-ul acesta ca pe o mină. Mult steril și noroi, ce-i drept. Dar asta nu mă face decît să mă bucur și mai mult cînd descopăr o sclipire de smarald sau diamant. Altfel poate m-aș plictisi. Mulțumesc de trecere și citire.
Azrail, mă faci să zîmbesc. Textul poate nu, dar eu te îndemn la comentarii. M-aș bucura să știu că ți-a lăsat o aromă plăcută.
Pe textul:
„natură moartă cu rață de lemn" de Virgil Titarenco
RecomandatȘi poate ai dreptate. Cîndva scriam mult mai mult cu rimă. În ciuda aparentei îngrădiri, rima te obligă să rafinezi foarte mult și uneori poate fi un efort cumplit dar benefic. Nu cred că e cazul poeziei de față care este destul de simplă dar care se vrea poate mai degrabă un cîntec. Tocmai de aceea este din categoria celor \"recitabile\".
Despre frumos... Eu cred că toți îl iubim în felul nostru. Poate nu toți îl înțelegem. Și la urma urmei, cînd e frumosul frumos? Cînd ne fascinează sau cînd ne vindecă? Iată întrebarea...
Pe textul:
„Biruința Învierii" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„natură moartă cu rață de lemn" de Virgil Titarenco
RecomandatPe textul:
„natură moartă cu rață de lemn" de Virgil Titarenco
RecomandatPe textul:
„natură moartă cu rață de lemn" de Virgil Titarenco
Recomandattrecerea și aprecierea voastră pe lîngă această modestă încercare din vremea adolescenței îmi face multă bucurie. Cu siguranță procedeul folosit este poate puțin demodat astăzi. Dar totuși îmi este un cîntec drag.
Cu respect,
Pe textul:
„Biruința Învierii" de Virgil Titarenco
Iar ultimele două rînduri m-au amețit de tot:
\"și-o strângea, pe urmă, îmi povestea mama, ca un vânt de vară fierbinte
ea i se dăruia deplin, îl iubea – dar prin suflet i se însera a cuvinte…\" wow...
Pe textul:
„La început „Cuvântul” nu era de genul neutru" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Voi fi" de Miruna Miruna
