în porții mici ingurgitabile

Dragă Virgil,

temă pretențioasă și, aș îndrăzni să afirm, „elitistă”.
A aborda în poezie problema „cunoașterilor polare”, putând încadra, aici, aproape toate marile „dezbatri” ale microfizicii contemporane, atingând, în afară de „probleme clasice” pe cele de undă, corpuscul, incertitudinea și incertitudinea mecanicii cuantice, dubla cauzalitate, determinismul sinalgamatic și celelalte mi se pare un demers pe cât de bine pus în pagină, pe atât de îndrăzneț.

Poate puțin „prea pozitivistă”, poezia se constituie, așa cum o văd eu, într-o reușită încercare de sondare în dualismul psihologic al conștiinței individului uman în dubla sa ipostază: „homo religiosus” - „homo faber”.

Cu prețuire

Vasile,
Multumesc de constanța cu care mă citești și îmi faci observații. Trecînd peste toate ironiile sau mușcăturile de aici din site, apreciez foarte mult analizele tale. Nu te sfii să îmi arăți și unde greșesc. Apreciez însă mult capacitatea ta de a vedea frumosul. La tine este deosebită și aș zice chiar cultivată. Și asta nu întîlnești des.
La inceput am vrut sa fie science fiction..dar treptat a devenit filosofie. Poate așa mi-e dat mie. Să alunec mereu aici. Și mă fascinează timpul. Din totdeauna. Așa cum îmi spunea cineva apropiat, am poate o obsesie a timpului.

interesanta viziune
bootstrapul incerarca sa desfiinteze timpul, la fel si qvadrodimensionalul. sau incearca sa dea acestei obsesii o alta fata.

parerea personala e ca timpul nu exista. e doar o imagine prin care mentalul poate integra constiinta in realitatea obiectivata.

cat despre frumos, aceste text nu e frumos, ci doar profund.cochetand cu filosofia, frumosul trece in insectarul categoriilor estetice. e disecat, analizat, disparand din el tocmai trasatura esentiala: misterul.

felicitari

cu respect, Magul

Mulțumesc Magule că îți rupi din timpul pe care îl petreci printre stele, pentru a poposi și printre rîndurile mele.
Felicitări ție și viitoarei doamne și îți doresc o căsătorie și o căsnicie fericită.