Virgil Titarenco

\"un text care anunta ceva\"
Cred că am vrut să spun că nu se vrea un text cu final în el însuși. Ci mai degrabă că trădează nevoia de fi continuat de altele. Aici intervin \"pleoapele dezvelite concentric\". Care pot însemna mai multe lucruri. Unele dintre ele, foarte ascunnse. Dar nevoia de a nu te opri la tăcere te trădează.

Nu, evident că nu e nevoie. Eu cred, zic eu, că pot să nu confund conflictele(eventuale) de idei cu cele de persoană. Atîta timp cît rămîn acolo.
În altă ordine de idei, nici nu îți dai seama cît îți sînt de recunoscător. Mai ales din perspectiva acestui text. Dacă pare chiar atît de teatral sau oniscient atunci chiar că trebuie să îmi calibrez discursul. Pentru că riscă penibilul. Cred că nimeni nu poate \"crede ca are acces in mod direct la toate secretele si dedesupturile politicii & civilizatie americane\" și cu atît mai puțin eu. Asta nu înseamnă că nu mă definesc ca fiind un student al civilizației americane. A nu se citi în asta vreo undă de judecată de valoare.
În ce privește realitatea, poate personalitatea mea influențează percepția mea (Doamne, ce truism!) și chiar discursul. Interesant că nu ai observat sarcasmul. Sau notele existențialiste. Eu nu cred că societatea americană e bună sau e rea. Cred că e un experiment (a nu se citi conspiraționist) interesant. Cert este că e singura \"arhitectură socială ideologică modernă\". E interesant cum evoluează și cum reacționează.
Dacă textul sau textele mele nu reușesc să spună asta, este doar vina mea.

OK. deși nu știu exact cine e ăla dar cred că pînă la urmă am să îmi dau seama.
Și nu, nu îmi aduc aminte să-mi fi spus de stilul datat. Poate n-am prins eu. Uneori nu primesc tot ce mi se comentează. Dacă prin \"stil datat\" înțelegi contextualizare, mda, unele texte pe care le scriu o mai conțin deși altele nu. Nu aș zice că e o caracteristică generală. Dar dacă înțelegi alceva prin asta, atunci trebuie să-mi explici. Merci.

O.K., atunci hai să spun eu cîte ceva.

Nivelul imaginilor. Destul de obișnuit. Chestia cu \"sîmburii de flutur\" mi s-a părut cea mai nereușită. Scriitură evident feminină, deși eviți acordul feminin al adverbul \"desculț\". (Chiar și dacă ai fi vrut un acord cu \"marginea\" tot feminin trebuia să fie). Deci, neglijență sau incifrare. Retorică și un vag sentiment de neîmplinire. Poate chiar mai mult decît vag.
Nivelul mesajului. Undeva între \"Ce moarte să fie și cât\" și \"aceeași stare de cuvânt.\" Întrebarea mi se pare genială. Răspunsul, doar o tînguire cam ieftină. Deși e posibil ca prin \"aceeași stare de cuvânt\" tu să fi vrut să spui un mare adevăr. Adevărul însă nu este întotdeauna poetic.
Traiești dublu. Sau în două lumi. De aici neliniștea. Pleoapele..., dar asta este o altă poveste.
Un text care anunță ceva.

Rîd cu lacrimi Alina. Cool.

Trandafiraș,
nici nu îți imaginezi cît de bine și profund ai reușit să nimerești cu cuvintele tale. Pentru că acolo, între Toplița și Deda, la Stînceni Neagra, esta zona mea frumoasă. Și da, \"monumentala liniște a muntelui, întoarcerea în rădăcini\". Acolo mi-am petrecut vacanțele copilăriei și ale adolescenței. Acolo îmi am o parte din străbuni. Și chiar oleacă de pămînt și o căbănioară. Acolo mă duc cînd vin în România. În general nu sînt o ființă cu înclinații mistice, dar sînt tentat să cred că e ceva în locul acela, poate în proporția de aur între maiestatea muntelui și unghiul blajin al luncii, poate ceva în taina văilor umbroase, poate ceva în mirosul acela răcoros de cetină rece și floare de fîn, poate ceva în liniștea domoală a oemenilor. Nu știu, dar și acum, gîndindu-mă mă înfior. E singurul loc de pe pămînt unde simt că mi se odihnește sufletul, \"verdele raiului dintru începuturi\".
Nici nu îți dai seama cîtă dreptate ai avut. Sînt furios că n-am putut să merg vara asta. Dar la anul, la anul îmi voi lua revanșa și pentru anul acesta.
Mulțumesc pentru apreciere.

Bianca, ai scris foarte frumos. Nu pot decît să îți mulțumesc.

Amadriada, ai sesizat o undă extraordinară a curgerii. Citind ce ai scris am avut senzația că s-a nascut un alt text poetic.

Va mulțumesc

Am să mă mai gîndesc, Alina. Și Mureșul mai are cioate, nu multe dar sînt. Și nu sînt chiar așa de rele. Uneori poți pescui acolo clean sau poți merge printre pietre la prins de baboace cu furculița. Excelentă îndeletnicire.
Despre text, ce pot zice... Nu nu cred că este doar un \"poem despre natură\". Categoric, nu. E mai greu să explic. Trandafiraș m-a \"simțit\" foarte bine. A spune că pentru mine Valea Mureșului la Stînceni Neagra înseamnă doar natură, e reducționism. Doar cine trece odată pe acolo înțelege. De aceea în text există, zic eu, și frămîntare contemplativă. De aceea, mă mai gîndesc. Nu am intenționat un text cu rîulețe și pajiști. Dar nu spun că te legi de amănunte. Am deosebită apreciere față de observațiile tale sau ale lui Aleksandar. Mulțumesc de trecere.

frumoasă încondeiere. Poate că eu aș fi preferat \"într-o umbră\" în loc de \"într-o tumbă\" dar asta e preferința ta estetică.
Miros, culoare, mișcare, în lentila unei picături de ploaie.

Uneori mai citesc cîte ceva din ce scrie Gălățeanu. Așa de distracție și plictis. Am abandonat demult speranța că are ceva inteligent în text. Nici măcar printre rînduri. Mă amuză imaginația de care dă dovadă căutînd să scandalizeze. E un talent și ăsta. Ceva cam primitiv dar e. Și apoi stîngismul populist. De fapt aici am cam spus un pleonasm. Că stîngismul nu poate fi decît populist. E amuzantă menatalitatea asta de stînga, ideea că tataia guvernul trebuie să ne gospodărescă nouă bolnavii, amărîtele de apartamente, educatia pe gratis si alte timpenii stataliste. Eu chiar aveam așa o simpatie pentru anumite idei de stînga, pentru comunitarism și altele. Dar Gălățeanu are efect de bumerang. Poate asta și dorește. Să ne arate cît de penibilă poate fi stînga de fapt. Și desigur, vechea ipocrizie de gică contra. Pentru că desigur că, cu banii aștia tot niște amărîți au avut lumină și căldură și mîncare. Tot niște pensionari și bolnavi de peste Prut s-au putut opera și tot niște liceeni amărîți au buchisit în limba română. Deci se poate juca la două mîini. Azi n-a convenit mîna moldovenească. Poate mîine. Sau mîine Gălățeanu ne va scrie despre sărmana Transnistrie cu mamă rusoaică și tată moldovean, avortată în stepă. Și despre blajinul mujic Smirnov care a luat-o de suflet. Hai Gălățene mai zi una să ne mai distrăm. Ia-o din est acuma. Ceva așa cu arome de taiga. Găsești tu ceva. Și mai zi-ne și ce mai zice și ministerașul acela britanic care îți șoptește ție secrete la ureche. Hai zi una de sfîrșit de săptămînă să ne distrăm.

Alma, Azrail, vă mulțumesc de trecere. Am zîmbit, bineînțeles că e bună și părerea unui bărbat. Ba chiar foarte bună dacă e să vă luați după mine. E interesant acest interes în Iași pentru textele mele. Mai ales pentru \"yerba\".
Și da, în ultima vreme scriu dificil.

Cornel, și tu ești prea amabil, dar mulțumesc.

Miha, tu ai voie să citești și personale. Oricum eu nu prea scriu personale. Nu aici. Despre al treilea, cine știe,... că de nebuni nu ducem lipsă.

Azraile, și ai sticat tu bunătate de steluță pe tichia ăstuia?! Eram sigur că te-au fascinat nebunii. Mai ales cînd nu știi dacă sînt afară sau înăuntru. E o problemă cu oamenii mulți. Stimulează psihoze.

La mulți Ani, Alina.
Îți doresc să te bucuri de anii care au trecut și de anii care vor veni. Mulțumim pentru pasiunea ta pentru poezie și pentru oameni.

Maria, mulțumim și ție pentru efort și dedicare. Remarc acrostihul.

Draga mea Ioana,
tu ești prea bună cu mine azi iar eu sînt în \"mood\" prea pozitiv acum. Dacă îți spun că am intenționat un alt fel de text \"politic\" n-ai să mă crezi. Dar acum cînd o citesc cu ochii tăi cad pe gînduri. Sper să nu mi se rupă vreun gînd. Nu mai aterizez la București de acum. Merg direct la Timișoara. Ești sigură că am scris eu textul acesta? Că eu nu mai sînt.
Și nici măcar profeție nu s-a vrut. Brrrrr! Turma cu un ciobă(Nelu).

Alina, de obicei nu îmi explic textele, sau nu mi le mai explic, aici. Vorba cuiva care spunea că acesta este dreptul cititorului, dreptul de a interpreta, de a percepe. Mă fascinează în ultima vreme, printre alte lucruri, limitele, limitele noastre în concertul limitelor regnurilor din jurul nostru. Sîntem niște nemulțumiți fundamentali. Și nici măcar nu știm să ne-o exprimăm. Universul computerelor este așa o amăgire. Nu face decît să ne accentueze limitele.

Felicitări Azraile pentru nivel. Acum va să zică te-au promovat ăștia la șaman major. Asta e bine. Cîte sate ți-au dat în responsabilitate?
Și ai grijă cu steluțele să nu dai foc la ceva că astea nu-s bețișoare parfumate.
Acum, lăsînd gluma la o parte, felicitări.
Am și eu o întrebare. Mai indiscretă. Greșesc eu sau textul acesta cu anumite modificări l-ai mai pus odată și apoi l-ai retras? În orice caz, văd imagini de deja vu. Sau oi fi avînd vedenii...

Anca, mulțumesc de atenție. Mă bucur că a reușit ceea ce aș fi vrut să reușească, să îți placă. Așa cum e el.

Catrinel, nu te-am mai întîlnit în subsolul textelor mele. Bun venit aici și te mai aștept.

Vă doresc un sfîrșit de săptămînă bun.

Felicitări George. Și românii pot fi solidari. Nu mai e războiul rece. Poate se reușește ceva. Sadam Hussein a distrus delta Eufratului. Oare Kucima vrea să meargă pe urmele lui?

Ciudat,
am scris așa chinuit rîndurile astea. NU îmi plăceau. Parcă le rupeam din mine. Ciudat.
Antoane, nu te-am mai văzut de un car de vreme. Mă impresionează gîndul că treci și mai citești. Și faci risipă de stele.

Bianca,
da, e un chinuitor început al întrebărilor. Întrebări care se răstoarnă în ele însele.

Vasile,
abia acum am început să visez.