Virgil Titarenco

erate:
n-ar fi rău să vă purtați de bîrrna care vă atîrnă atît de hidos din ochiul dvs.= n-ar fi rău să vă purtați de grijă de bîrna care atîrnă atît de hidos din ochiul dvs.

Simaptia=Simpatia

cu scuzele de rigoare,

Domnule Dimitriu,
mă amuză perseverența și încrîncenarea dvs., demne evident de o cauză mai nobilă decît hărțuirea altora. Dar probabil că pe dvs. activitatea asta vă înviorează sufletește. Ceea ce nu observați sau vă faceți că nu observați dvs. este tocmai ceea ce vă însuflețește și pe dvs., resentimentul și ostilitatea și ranchiuna cu care mi se adresează sau mi s-au adresat unii pe aici. Nu vă străduiți să îmi demonstrați că și eu fac asta. N-am pretins niciodată că sînt perfect. Dar există o diferență fundamentală între excepție și regulă, între a spune ceva cînd ești provocat, pe de o parte, și a lovi cu răutate în mod deliberat. Dacă sînteți inteligent sper să pricepeți distincția. Și vreau să vă spun că sub nici o formă nu văd semnul de egal între limbajul și spiritul comentariilor lui Tosa si ale dvs. față de textele mele în comparație cu comentariile mele. Așa că dacă tot pomeniseră-ți de pilda biblică, poate că înainte să îmi scoateți mie paiul din ochi n-ar fi rău să vă purtați de bîrrna care vă atîrnă atît de hidos din ochiul dvs.
În ce-l privește pe Cortazar, nu l-am citit și nici nu știu cine e și uite că pot să dorm liniștit chiar dacă probabil pentru dvs. am devenit și mai ignorant și submediocru decît sînt.
Iar despre yerba mate, numai de bine. Cred că am să continui să le scriu cît voi avea chef. Iertați-mă dacă va trebui să ignor plictiseala care v-o provoacă. Sînt convins că puteți să le ignorați, ca de altfel tot ce aș putea să mai scriu, și chiar persoana mea, de acum încolo. Simaptia cu de-a sila nu face bine la nimeni. Amabilitatea nici atît.

Bobadil,
măi ce romantici sîntem noi bărbații, vara asta...:)))

Alma,
mă voi gîndi... mulțumesc de trecere, ca întotdeauna...

Bianca,
ce te revoltă? Chiar sînt curios.
Despre neștiință... numai de bine :)

Elia,
bun (re)venit. But don\'t put words into my mouth. Nu am spus nimic de \"iluzie\" sau \"lipsă de perspective\". E doar o vînătoare. Uneori vînăm, alteori sîntem vînați.
Mă bucur că ți-a plăcut totuși. Labirintul.

Încă mă bucur că mă mai citesc și doamnele, domnișoarele dar și domnii

Uite ce de lume! Aici in labirint.
Ioane,
mă bucură prezența ta și simțul tău de observație. Deși eu am încercat să mă țin la distanță de prea mult romantism.
Îmi place cum vezi tu feminimul și masculinul în text.
Te mai aștept.

Dana Ștefan, Dana Ștefan,
poate pentru că sînt bărbat. Bărbații au defectul acesta al simplificării, al liniei trase în grabă. Dar dacă ești frunza păpădiei, atunci poate că îți dai seama.

Ar fi multe de spus. Un film oniric și totuși terestru. Interesant acest teritoriu de ceremonii. Aproape mă duce cu gîndul la o cununie religioasa. Mai ales că \"Dumnezeu ne trecea prin sărut avea un scris indescifrabil\" iar \"cerul era de gardă între noi decojeam orele\"
La mijloc \"orizontul avea o structură osoasă ne înțepa în ochi\". Desigur \"păstram toate lacrimile la loc sigur înșiruite în ordine alfabetică\". Nici nu se putea altfel.
Ar fi multe de spus. Eu mă rezum la o stea.

Ioane,
mulțumesc de trecere și semn. Ce îmi place mie vorba ta măiastră moldovenescă. :)

Ioana,
\"până atunci cred că o să nasc în câmp ca mai toate femeile.\" A sunat superb. Ar trebui să scrii o poemă cu gîndul acesta.

Lucian,
alăturarea geniului lui Wagner nu poate decît să mă facă și mai nevrednic. Dar, cred că, deși Creația e bună, noi i-am adus multă schimonosire. După chipul și asemănarea noastră.
Mulțumesc de trecere și semn.

Azraile,
ce să îi faci, am și eu defectele mele. Uneori mai gîndesc.

Teddy,
da, este un amestec de iluzie și imaginație. Un fel de \"și dacă totuși\". A fost și provocare pentru mine să scriu fără metafore. Ca și cum aș pune cărămizile fără mortar.
Mulțumesc.

Alma,
mulțumesc de apreciere și de sinceritate. Textul nu e numai simplu dar și incomod puțin. Prin conținut. Pentru că ne place să ne credem liberi. Motivele nu cred că sînt identice cu cauzele. De aceea nu știu exact ce a vrut profesorul tău să spună prin \"temei\". Cert e că de multe ori ne căutăm motivele.
Despre forma pronumelui, cum să spun, am avut și eu așa un fix cu asta. Desigur că forma aceasta îl face ceva mai rece, mai puțin încărcat emoțional decît dacă ar fi fost la forma simplă. L-am vrut așa, mai rațional.
Despre \"stilul\" meu. Zîmbesc. Probabil că este evident de acum că sînt primul care mă plictisesc de mine însumi. Iar dacă se va întîmpla cumva să pot să scriu, mi-ar place să scriu în multe forme. Deocamdată sînt ca un copil care se bucură de noile descoperiri pe care le face. Nu prea am timp de clasificări. O las în seama celor care se pricep.
Mulțumesc de apreciere.

Viorel,
de vreme ce nu ne costă nimic, pentru că îl avem de la mama și de la tata, nu cred că e nici dificil și nici mare merit să manifestăm bun simț.
Pronit ca în limita timpului să citesc din scrierile tale și să îți spun cîte o părere ici și colo. Te anunț însă că nu sînt nici filolog și nici poet, așa că observațiile mele vor purta amprenta amatorismului iar singurele lucruri pe care mă pot sprijini sînt bunul simț (sus menționat) și bunul gust. Doar atît.
Mă bucur să aflu că citești textele mele și îți suscită interesul.
Despre \"expresii artificiale\", doar o explicație. Evident ca o persoană care am început să scriu cîte ceva, trăiesc sub \"spaima\" cuvintelor \"de lemn\". Dar nu cred că orice expresie trebuie ocolită neaparat. Ce am vrut să spun la textul tău este că, în anumite contexte, bogația detaliilor și prețiozitatea expresiei poate părea forțată, ne-reală. Proza nu e lucru simplu. În poezie te mai joci cu metaforele și cu teribilismele expresiei dar în proză ești mereu nevoit să te întrebi \"Oare chiar îmi pot auzi personajul pronunțînd expresia aceasta sau mai degrabă sînt eu cel ce vorbesc cu gura lui/ei?\" Am să încer să te citesc și să îți descifrez stilul deși din cele cîteva texte pe care le-am citit la tine pînă acum am simțit un tip pontos cu har anecdotic. Nu înseamnă că nu mi-a plăcut, dimpotrivă. Dar anecdota poate fi o capcană. Și sînt convins că tu știi asta.
Te voi citi.

Ruxandra,
apreciez gestul tău. Și sînt impresionat pentru că nu mulți, din păcate, sînt în stare să îl facă. În același timp te asigur că printre multele mele defecte nu se numără totuși ranchiuna. Nu e un merit al meu dar asta e.
Și acum răspunsul. Probabil că ai avut cîndva în mînă piese de LEGO. Sînt regulate, frumos colorate, lucioase, se îmbină perfect, sînt chiar simpatice, dar sînt relativ limitate în posibilități. Pentru a face lucruri relativ variate îți trebuie tot mai multe (și mai variate piese) și tot mai multă imaginație și ingeniozitate.
Mie textul tău mi-a sugerat tocmai asta. Poate și datorită mesajului artificialității. Dar este un text proportionat. Fraze cuminți. Totul e neted, se îmbină perfect. Dar nu frapează. Are încă ceva școlăresc și (mie mi se pare) sărac în tensiune și în mesaj. Pentru că e scris frumos te păstrează ca cititor. Dar ca și un joc de LEGO, odată ce ai ajuns la sfîrșit te dezamăgește. Nu are prea mult mesaj.
De exemplu, eu probabil că aș fi introdus mai mult din dialogul interior al lui Alice cu ea însăși. Sau aș fi sugerat o tensiune emoțională mai puternică, o frustrare, o dilemă etc, vis a-vis de roboții andoroizi cu care își popula viața și casa. Tu ne-ai descris cu multe amănunte o realitate dar mie mi s-a părut doar o lungă introducere care nu a spus mare lucru despre faptul că \"Perfectiunea vine din interior\".
Poate sînt eu mai nepriceput la stilul tău dar cam asta a fost ceea ce am perceput eu.
Sper să mă fi făcut înțeles de data aceasta.

Cum să spun, scrii bine, din multe puncte de vedere. Eu însă nu văd o \"radicală\" schimbare de registru. Și poate asta mă și dezamăgește. Sau poate asta e \"amprenta\" ta de care nu poți scăpa. Adică, ce vreau să spun? Textul continuă să păstreze acele note anecdotico-bășcălioase; ceva mai vag, dar ele rămîn acolo. Dovada? Uite, de exemplu:
\"I-am zis ca in afara de sotul meu Mardare, care s-a pierdut pe undeva prin Canada n-am mai pierdut pe nimeni altcineva.\"

Apoi, cred, în umila mea părere ca precizia unor expresii (Bacalaureatul în loc de bacul, \"tomografie si o electroencefalograma\" în loc de analize, \"o injectie cu calciu si alta cu o substanta careia nu i-am retinut numele\") tind să dea o notă puțin artificială și (iertat fie-mi) puțin școlărească textului.
Aș zice că te desfășori relativ bine în dialoguri și ai imaginație în intrigi dar încă ai dificultăți cu demersul narativ. Poate de aceea textele anecdotice îți reușesc așa de bine.

Lucian,
imaginația, și pentru mine ceva inexplicabil. La fel ca virtualitatea oglinzii sau a visurilor. Uite, acum am imginația goală. Poate fi evaluată cantitativ sau calitativ? Are implicații morale? E o pierdere de timp? Și astea sînt doar întrebările preliminarii.
N-am spus încă nimic despre dilema motivațiilor. Ce înseamnă libertatea? Eu iau deciziile sau sînt predeterminat? Chiar și acum, am vreun motiv ca să îți răspund sau nu?

Ioana,
poate e o boală a unora dintre oameni. Mă fascinează cei care n-au probleme cu deciziile lor. Poate e bună și imaginația la ceva, acest \"virtual-test environment\".

Mulțumesc vouă că v-ați aventuarat pe marginea prăpastiei.

\"Nu am scris-o pentru tine sau pentru cei care o citesc, am scris-o pentru mine, pentru ca asa mi-a venit. M-am sculat cu o idee, am pus-o pe hartie si pe urma pe net.\"

Scuză-mă că te-am citit. Promit să nu mai recidivez. Mă înfior numai la gîndul că dacă toți \"ne-am scula cu o idee\"... dar lasă. Comentariile tale mă fac să cred că ești nesinceră cu această afirmație.

\"Poate ar trebui sa ma las de scris, nu? Adica daca tot nu sunt in stare sa fac ceva care sa merite atentia oamenilor, dar daca as face asta, atunci chiar ca nu as mai avea pentru ce sa traiesc.\"

Răspunsul ăsta mă face să cred că ori ești foarte tînără ori ai dat în mintea copiilor. În orice caz ai probleme mari emoționale. Nu știu dacă ar trebui să te lași de scris. Nu mi-am pus problema. Asta e decizia ta. Dar dacă e un drog, probabil că ceva nu e sănătos acolo. Și asta ar fi valabil, zic eu, chiar dacă ai cîștiga premiul Pulitzer.

\"Imi petrec timpul citind si scriind. Dupa care vii tu si-mi spui ca e o porcarie. Asa o fi. Nu te pot contrazice, dar cum s-o imbunatatesc? Voi nu stiti decat sa stingeti si cea mai mica licarire de speranta.\"

Uite, chestia asta nu îmi place mie la oameni. Manipularea. A \"pune\" vorbe în gura cuiva fără să le fi spus, mi se pare manipulare. Și e jalnică. Acuma ce ai vrea? Să îmi cer scuze și să spun că scrii adorabil? Asta ai vrea? Mi se par penibile histrionismele astea. Eu nu am spus ca e \"o porcărie\". Dar se pare că tu așa simți de vreme ce reacționezi așa. Și asta îmi spune mie că ai o problemă foarte adîncă în ce privește abilitatea de a te auto-edita. Iar dacă, continui așa, îți va fi foarte greu să te îmbunătățești.
Mă întrebi \"cum s-o imbunatatesc?\" dar în alt comentariu scrii \"Ma bucur ca ti-a placut, stiam eu ca numai cineva care citeste SF il poate intelege.\" Hai să fim serioși.

\"Voi nu stiti decat sa stingeti si cea mai mica licarire de speranta.\"

Eu cred că tu ai o înclinație histrionică spre teatral și te iai prea tare în serios. Dacă n-aș crede că poți scrie mai bine probabil că nici nu te-aș fi comentat. Gîndește-te la asta.

În ce privește SF, și cît l-am citit eu, probabil că n-are rost să începem să ne lăudăm pe aici, nu crezi?

P.S.
eu mă așteptam să mă întrebi de ce am folosit cuvîntul LEGO, dar n-a fost să fie așa.

zîmbesc. să înțeleg ceva? sau n-am motive?

Un text LEGO dar din păcate nu reușește nici o intrigă. Doar un vag cinism. Iar \"Perfectiunea vine din interior\" mi se pare o promisiune neonorată. Deci, LEGO.

\"Abordarea mai multor stiluri nu poate reprezenta un stil?\"
O, ba da, și eu sînt ultimul care aș avea dreptul să judec asta.

Orice text, de vreme ce e...personal, nu poate fi încadrat la \"Personale\"?
Ba da, numai că acesta trece dincolo de personal, cel puțin prin realizare.

\"Eroarea nu alimentează poezia?\"
Eu nu văd eroare. Eu văd doar o dibace inducere în eroare. Poate chiar modestie.

cu aceeași prețuire,

Gabi,
există acest fel de a scrie. Ce-i drept, pentru mine e o relaxare deși mă gîndesc că e posibil să rănesc. E ca și cum ai lăsa cioburile neculese în puful mochetei. E oare tăcerea mai nevinovată decît zicerea?

Veve,
cînd Diana Iepure Hălălău strigă \"piiiiiiiiiiiiiu..\" se zice că ceva grav s-a comis. Probabil nu va avea repercursiuni în istoria literaturii dar pe mine mă obligă la recunoștință.
Merci Veve.

Martin,
într-adevăr, ne-am intersectat mai rar. Am să fiu sincer cu tine. A fost o deosebită relaxare pentru mine să scriu textul de mai sus. Nu în sensul de ușurare ci mai degrabă de \"good time\". Și da, există se pare o artă secretă a colajului de unul singur. În texte din acestea încerc către acolo. Despre conținut, Geea a avut multă dreptate, și tu. Veve și-a lăsat coarda sensibilă neprotejată. Steluțe, în măsura în care sînt justificate critic vor mai fi doar dacă mai prin pe careva fără \"centura de siguranță\". Numai bine și merci de trecere.

P.S. după ceva consfătuire în forul meu interior am decis că este mai bine ca seria să se numească tapiserie și nu tapițerie. Mulțumesc, Florin Maduta

Poate prea puțin despre sindromul Iuda mioritic. Fenomen care s-a aflat în mare măsură la baza succesului \"lor\". Și oare cît a fost excepție și cît a fost regulă...

Uite un text care riscă să ne inducă în eroare. De două ori chiar. Stilul și încadrarea.

Got it. Acuma m-am prins.

La Mulți Ani.