Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

al doilea text simplu

haideți să fim serioși

1 min lectură·
Mediu

haideți să fim serioși
pămîntul nu este rotund
e doar plictisit de muchiile
și unghiurile noastre obtuze
atunci se încolăcește ca un motan uriaș
ca un foetus într-o fază embrionară
lăsîndu-se în voia duhului văzului
dansul văzduhului necuprinsului
noi îl scărpinăm pe spate
cu baghetele noastre de dirijor
îi alintăm anatomia rotunjimile
îi parcelăm epiderma și negii
iar din cînd în cînd șotronul nostru devine ceartă planetară
devenim serioși în concertele noastre particulare
întemeiem conclavuri autoritare sfidător paralelipipedice
ne încrîncenăm și uneori ne ardem pe rug unii pe alții
ca un divertisment lugubru ca o demistificare
furnica din noi se crede șarpele cu pene coborîtor din stele dodecaedrice
atunci apar focurile nefericirii noastre
focuri multe oribil perpendiculare
pămîntul ghemuit
își ține pîntecul incandescent în gheare
îl arde pielea tatuată ridicol și cinic
se scarpină uneori miaună răcnește
oprește apocalipsul
răstignirii la întîmplare
043.961
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
142
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “al doilea text simplu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/82492/al-doilea-text-simplu

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ion-divizaIDIon Diviza
Nu prea îmi place să fiu serios, însă ceea ce spui tu aici, Virgil, despre noi și pământul pătimirilor noastre nu poate să nu te pună pe gânduri:
\"pămîntul ghemuit
își ține pîntecul incandescent în gheare
îl arde pielea tatuată ridicol și cinic
se scarpină uneori miaună răcnește
oprește apocalipsul
răstignirii la întîmplare\"

Impresionant.

Și când te gândești că și noi, muritorii, din pământ suntem făcuți și în pământ ne vom întoarce...
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Am devenit chiar foarte serioasă citind acest minunat poem al tău; mă simt oarecum vinovată de plictiseala pământului, mă simt ca o furnică sfidătoare construindu-și monstruosul mușuroi de ciment pe obrazul lui...
Superbă metaforă, superbe versuri:

\"atunci se încolăcește ca un motan uriaș
ca un foetus într-o fază embrionară
lăsîndu-se în voia duhului văzului
dansul văzduhului necuprinsului\"
M-au pus pe gânduri versurile:

\"ne încrîncenăm și uneori ne ardem pe rug unii pe alții\"

și

\"se scarpină uneori miaună răcnește
oprește apocalipsul
răstignirii la întîmplare\"

Ne iartă, nu ne mai iartă...va fi un cutremur sau o ploaie cu spume...până atunci cred că o să nasc în câmp ca mai toate femeile.







|



0
@lucian-mLMlucian m
Virgile, tu problematizezi pana in maduva durerii. Vagner o facea in muzica, aici e o poezie care imi pare decantata de suferinta - a ramas doar trista durere. Indemnul urnirii si fizice, \"haideti\", imi spune ca fapta fara gand e nula, iar gandul fara fapta e asemenea. Poate ca e timpul...
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Ioane,
mulțumesc de trecere și semn. Ce îmi place mie vorba ta măiastră moldovenescă. :)

Ioana,
\"până atunci cred că o să nasc în câmp ca mai toate femeile.\" A sunat superb. Ar trebui să scrii o poemă cu gîndul acesta.

Lucian,
alăturarea geniului lui Wagner nu poate decît să mă facă și mai nevrednic. Dar, cred că, deși Creația e bună, noi i-am adus multă schimonosire. După chipul și asemănarea noastră.
Mulțumesc de trecere și semn.
0