Virgil Titarenco

Remarcabil.
Cineva trebuia să scrie asta.
Nu fi surprins că o spun.

Ce aș putea să mai adaug eu decît că mă bucur că acest text a vibrat pentru atît de mulți oameni speciali.
Elena, cineva mă citește în Brăila
Thais, citește la nesfîrșit
Ioana, observă \"marele absent\"
Dana, privește o \"poezie simplă\"
Oriana, atinge aripa haiku
Adriana, stele în deșert
Anton, o lumină
Ioan, o umbră

mulțumesc

Sau poate Eugen Gălățeanu preferă un citat din Karl Marx:
\"Istoria se repetă singură, întîi ca tragedie, apoi ca farsă.\"

Îmi permit eu să răspund întrebării lui Gălățeanu.
Pentru simplul motiv pe care l-a enunțat un tip probabil ceva mai deștept decît dumneata domnule Gălățeanu, George Santayana: \"Cei care nu învață din istorie sînt blestemați să o repete.\"
Cam ăsta ar fi motivul pentru care ce face Adrian aici are chiar funcție profilactică. Poate nu pentru dumneata domnule Gălățeanu. Dumneata ești dincolo de orice pericol de a fi vindecat. Cum zicea alticineva, \"unii nu învață niciodată\",... dar se străduie să învețe pe alții, aș adăuga eu.

Ioana,
eu cred că trebuie să îți calibrezi gamma la monitor. Sau poate să îl schimbi. :)) Cafeaua nu face bine..

Miha,
cred că depinde de noi și de strunctura noastră interioară. Imaginația nu cred că e o constantă umană ci mai degrabă o variabilă. Unora poate chiar le lipsește.

Liviu,
da, din nou ai spus mult adevăr. Mai ales \"estetica serii\" sună prea pretențios. Cu respect.

Cory,
e o onoare să te am printre cititorii mei. Unii care lasă semne, alții care o fac din off.

Cred că toți care am fost copii prin anii șaizeci-șaptezeci (mai ales băieții) ne-am îndrăgostit de vreun Cadillac, Plymouth, Ford Taurus, Lamborghini, Chrysler, Alfa Romeo, Porsche, etc. Era acel gust fascinant al unui occident despre care auzeam doar pe șoptite în frînturi și la Europa Liberă.
Pentru ineditul textului și curajul de a investiga piste noi, stea.

Ioana,
nu pot spune decît că așa e. Prea frumos ai spus-o...

Marin,
mulțumesc de trecere. Te invit să mai descoperi și alte frînturi ale lumii mele.

Andreea,
citirea și exigența ta mă încurajează.

Mulțumesc Alina,
voi încerca să modific. Excelentă remarca \"în care mulți dintre noi au scris primele poezii\"

Ioana,
da, minimalist, cumplit de bitum și beton s-a vrut.
Mă bucur că mai treci.

Da,
și aștept să îmi spui despre zidirea din noi...

Da,
am citit-o de mai multe ori. Are textură. Îți trece prin septul tîmplelor și te lasă la marginea lumii nedescoperite din tine. Alina Manole scrie poezia lui \"aproape și totuși nu încă\". E un fel de tragedie a viitorului în oglinda trecutului. Feminitatea este covîrșitoare în textele ei. Masculinul e aproape decorativ. Femininul învinge prin fatalitate și dezechilibru tragic.
Un text cu rezonanță.

Nu știu cine te-a supărat Hella, dar mie îmi pare rău că pleci.

Am citit. Am citit comentariile. Am citit din nou.
Vladimir are un stil aparte aș zice eu. Nici nu l-aș numi stil. E un fel de a scrie text poetic. Sper să nu se supere pe termenul pe care îl voi folosi. El are un fel de bășcălie elegantă în textele lui. Un fel de \"i se rupe în paișpe\" de restul lumii. Așa văd eu. Nu vrea sub nici o formă să fie perceput ca estet. Cred că are oroare de asta. De aceea el nu va scirie niciodată ca mine și nici eu ca el. Călătoria prin textele lui însă e interesantă. Nu te adoarme. Uneori te trezești cu cîte o pleznitură de unde nu te aștepți. Eu îl văd aproape ca pe un Rabelais. Chiar dacă asemănarea nu e perfectă dar are ceva de bard. Și să nu uităm și picătura de tragic pe care nu uită niciodată să o adauge.
E posibil ca pe undeva să își mai permită neglijențe. Dar sper cu timpul că se va dezbăra de ele. Pentru că vrea să scrie \"class\" și asta se vede și asta obligă.

Ai ghicit șamane. E prima dată cînd o scriu fără ca să și beau în același timp. wow.. Ai ghicit..

Uite aici te înșeli, zic eu, Azrail. Yerba nu e drog. Se vinde legal în US. Are o formula chimică identică, cafelei. Este doar un al izomer optic (dacă știi ce înseamnă aceea). Eu aș zice că mai degrabă aduce clarviziune decît hipnoză. Poate aduce hipnoză în cei pe care îi privesc eu... :)))))
Merci de steluță. Se pare că te-am hipnotizat... :)))

Dragul meu,
dacă a fost prejudecată, nu e bine, dar dacă a fost spirit critic onest atunci te încurajez să îl păstrezi. Mai ales că eu nu sînt poet. Sînt însă încîntat să știu pe cineva exigent pe urmele mele. Mulțumesc.

Ioana Camelia,
eu am încercat mahjong și e insipid. Seamănă cumplit cu o zi obișnuită de muncă în mină. Fără soare, fără nori, Doar o senzație de lift. Merci de trecere.

Ioana Barac Barakon,
norii sînt aproape ca noi, speră să fie ceea ce visează. Tu ce visezi să fii, Ioana?

Anais,
extraordinar de provocator răspunsul tău aici. Sînt convins că ești în căutarea aceleiași tragice autenticități. Merci de stea. Pentru că țin la textul acesta.

Raluca,
într-o zi promit să învăț asta. Pînă atunci mai greșesc. Mă bucur că ți-a plăcut.

Mulțumesc Alma.
E deosebită. Acum mă simt un quasar.

Text plăcut. Eu aș renunța la \"că\" din ultimul vers. Chiar și repetarea cuvîntului \"rușine\" și prezența lui \"bubă\" nu mi se par foarte inspirate.
În rest, plăcut.

Mile,
mulțumsc. Spui mult adevăr. Îți mulțumesc mult pentru seriozitatea comentariului. Ai multă dreptate deși poate \"în lumea mea\" eu am vrut anumite incifrări. Adevărul este că miza contextualizărilor este una foarte riscantă. Nu i-am pus acolo de umplutură pe Dumnezeu sau îngeri dar probaibil că nu am fost exigent cu dimensiunea poetică a textului.
Formularea ta \"cred ca stradania poeziei trebuie sa fie aluziv-metafizica la modul exprimarii si lucida-contrariata la cel al receptarii\", mă va urmări multă vreme. Este extraordinară și o voi păstra printre criteriile mele estetice. Și nu fac asta foarte des, dar ai rezumat în cîteva vorbe foarte mult adevăr.
Mulțumesc și pentru trimiterea la MAxian. L-am citit și am să îl mai citesc. Mi-a făcut plăcere comentariul tău critic.

Corina,
bun venit pe aici prin textele mele. Da, există oarecum o tensiune ascunsă în text. Nu este \"perfect romantic sau odihnitor\". Dar oare viața este?
În legătură cu \"schelălăitul tramvaielor\", probabil că este un exemplu clar al faptului de cît de particular auzim sau asociem noi sunetele. Cîndva în România tramvaiele scrîșneau așa de oribil dimineața la curbe.

Ioana,
Te rog, spune-mi mai mult despre Zenobia...