despre acele dimineți

mi se pare ca asta-i cel mai bun text pe care l-am citit pina acum din tine. am unele obiectii, probabil le banuiesti, ma lasa rece versurile care contextualizeaza abuziv-metafizic o poezie de notatie cotidiana. ingerii, dumnezeu, noaptea descheiata la suflet sint niste insertii inutile printre delicioasa cafea cu biscuiti pe care o bea un pseudonim cu barba. cred ca aici, si-n ultimele 5-6 versuri, ti-a reusit demonstratia de maiestrie, descoperind banalul misterios si semnificativ de care trebuie sa se ocupe poetul. fiindca de ingeri si de dumnezeu se ocupa o gramada de alti indivizi, probabil cu mai mult folos. cred ca stradania poeziei trebuie sa fie aluziv-metafizica la modul exprimarii si lucida-contrariata la cel al receptarii. de-abia dupa, in caz ca e vorba de ceva valoros, vine si emotia. sper ca nu te superi de-ti voi da un exemplu de e site, dar m-as bucura sa fie citit de oameni care se pricep. un text postat ieri, \"o stralucita si neinsemnata poveste\" a lui vasile leac / maxian.

imi place mult textul tau, e impovarator. are cateva surprize abil impachetate. am doar o obiectie: stridenta tramvaielor care schelalaie nu intra in tonul general. sau ai vrut un contrapunct?

Atmosfera din poemul tău imi amintește pe undeva de Zenobia...
Eu nu mai cred în minuni, dar știu că în fiecare dimineață se întâmplă cel puțin un miracol...

Mile,
mulțumsc. Spui mult adevăr. Îți mulțumesc mult pentru seriozitatea comentariului. Ai multă dreptate deși poate \"în lumea mea\" eu am vrut anumite incifrări. Adevărul este că miza contextualizărilor este una foarte riscantă. Nu i-am pus acolo de umplutură pe Dumnezeu sau îngeri dar probaibil că nu am fost exigent cu dimensiunea poetică a textului.
Formularea ta \"cred ca stradania poeziei trebuie sa fie aluziv-metafizica la modul exprimarii si lucida-contrariata la cel al receptarii\", mă va urmări multă vreme. Este extraordinară și o voi păstra printre criteriile mele estetice. Și nu fac asta foarte des, dar ai rezumat în cîteva vorbe foarte mult adevăr.
Mulțumesc și pentru trimiterea la MAxian. L-am citit și am să îl mai citesc. Mi-a făcut plăcere comentariul tău critic.

Corina,
bun venit pe aici prin textele mele. Da, există oarecum o tensiune ascunsă în text. Nu este \"perfect romantic sau odihnitor\". Dar oare viața este?
În legătură cu \"schelălăitul tramvaielor\", probabil că este un exemplu clar al faptului de cît de particular auzim sau asociem noi sunetele. Cîndva în România tramvaiele scrîșneau așa de oribil dimineața la curbe.

Ioana,
Te rog, spune-mi mai mult despre Zenobia...

Întârziat, cu bucuria de a fi descoperit acum aceste frânturi de lumi ale tale - remarc aerul lent-curgător ce-l lași să-l respirăm. Citind aceste versuri ale tale, aduc o intrebare tuturor: ,,Cum de se mai găsesc lucruri minunate gratis?\". Lumea ta nu pretinde nimic, în schimb cedează pulsuri de lumină. În plus, << noaptea - descheiată la suflet pe străzi gonită de nori>> și apartamentul <> destramă ideea de ,,indivizi\" în fața lui Dumnezeu. Suntem mai mult - oameni.

Final ireproșabil. Pentru mine asta contează foarte mult. Îmi place atât registrul în care se încadrează, cât și forma pe care o îmbracă (mai mult sau mai puțin descheitaă la suflet).

A.

Marin,
mulțumesc de trecere. Te invit să mai descoperi și alte frînturi ale lumii mele.

Andreea,
citirea și exigența ta mă încurajează.

Virgil, aproape sa nu te recunosc in acest poem. o surpriza placuta, chiar frumoasa. o amintire simpla, dar plina de semnificatii, precum o scrisoare veche (de la o iubita veche) gasita pe fundul unui sertar de mobila veche, cu obiecte \"de pastrat\", in timp ce poate cautai stiloul pe care-l primisesi cadou de ziua ta, cu un an in urma, si pe care nu apucasesi sa-l folosesti pana atunci... l-ai folosit si iata ce ai scris!! introducerea la \"Love Story\"...

felicitari

Ioana,
nu pot spune decît că așa e. Prea frumos ai spus-o...

Mă dezamăgește lipsa luminiței de lângă titlu, dar cei care au avut ochi, au văzut-o cu mult înainte să fie.
Exigența ar trebui să înceapă cu mine. De astăzi sau de ieri așa va fi.
O poezie la care revin cu plăcere.

A.