Virgil Titarenco

La fel ca pianul, Michel, la fel ca pianul.

Merci de trecere Andrei și Michel.

Și să nu uit. Mulțumesc și celorlați care s-au oprit asupra textului.

\"ascultând pe furiș, dintr-o nucă\" mi se pare că face tot textul. Sună extraordinar. Mai ales dacă ai spune ascultînd ploaia pe furiș dintr-o nucă în șopru. Hai că am zîmbit. Evident depinde de registrul în care îți acordezi sufletul. Sub nici o formă însă nu mi se pare siropoasă. Singurele locuri unde puțin am rezerve sînt \"trecătorii posibili\" și imaginea cu \"ochiul\" din care \"guști\". Cred că e chestie de... gust.

Recunosc că textuk nu este extrem de bine articulat.
Liviu, ai dreptate, de fapt nici nu au existat acolo acele două rînduri la început, nici mie nu îmi plac în mod deosebit dar am simțit nevoia să adaug ceva, ceva îmi lipsea. Am. nu știu de ce, o rezervă față de folosirea parantezelor, mi se par artificiale, ca un fel de text lipit provizoriu, poate e doar o senzație. Tu ești profesionist, spune-mi tu există o altă posibilitate decît parantezele?
Claudiu, cu \"alta\" ai dreptate, mi-a scăpat, trebuie să corectez. Cred că și \"cu copii\". Mulțumesc. În ce privește \"indienii navajo\" mă tem că trebuie să rămînă așa pentru că nu se prea poate altfel. Altfel ar fi să scot de tot. Navajo e un trib de indieni americani din nordul Arizonei și teritoriul rezervației lor învecinează Marele Canioane. E un loc special pentru mine pe care l-am vizitat de multe ori. Ca și Praterul de altfel.

costele, ești perseverent și îți place să răstălmăcești și să întorci vorbele cum vrei tu. Te înșeli însă dacă crezi că majoritatea nu își dau seama de trucurile tale ieftine și de circul pe care îl faci din motivele tale personale. Te asigur, și eu țin la drum lung. Și dacă, cumva ai impresia că eu \"mi-am găsit nașul cu tine\", reciproca este cu atît mai valabilă. N-am să răspund la toate aburelile și răstălmăcirile tale că nu se merită să o fac. Și bineînțeles că și tu știi asta. Tu urmărești tot bîlciul ăsta iar eu n-am nimic împotrivă. Din punctul meu de vedere el nu face decît să evidențieze și mai mult în ochii celorlalți cine ești tu. La fel cum evidențiază de altfel și cine sînt eu. Judecățile de valoare le fac alții, nu noi doi. În legătură cu a fi poet sau poezia, indiferent de ce sînt eu sau de ce este ceea ce scriu eu, crede-mă m-aș simți jignit să gîndești altfel despre mine și despre ce scriu eu. Prefer să fiu ceea ce sînt și să scriu ceea ce scriu. Mă simt foarte bine și am încredere în judecata altora care cu siguranță sînt mai competenți ca tine și cu siguranță mai puțin macinați de motive personale și resentimente. De fapt ca să folosesc același mecanism logic pe care îl folosești tu, de vreme ce te tot frămîntă și îmi ceri să îți demonstrez unde există la tine invidie și ranchiună, asta reprezintă o dovadă suficientă a faptului că există și te macină invidia și ranchiuna. Altfel nu te-ar deranja așa de mult. Nu?! Adevărul este cel care supără.
Nu mă mai aburi cu sofismele tale ieftine cu clone și neclone. Nu ține. Din nou răstălmăcești expresii și răsucești vorbe. Cine cade în plasa argumentelor tale de trei lei merită să cadă acolo dar nu te amăgi că se întîmplă cu mulți. Cei mai mulți știu cine ești și la ce nivel de hărțuire te cobori. Poate de aia le este și frică să intre în gura ta. Mie nu mi-e frică costele. Și asta pentru că te-am studiat și mi-am dat seama cam cine ești și de ce ești în stare. Dacă eram ceva mai tînăr poate mă speriai puțin. Dar am mai avut de-a face și cu alții ca tine și s-au scufundat pînă la urmă în sucul propriu. Așa va fi și cu tine. Asta în cazul că nu te va lua cineva de guler și te va scoate afară înainte să obosești. Deși sînt convins că vei reveni sub un alt cont și tot așa sisific în obsedanta ta încrîncenare. Nu te amăgi însă, aparenta ta bună credință și rezonabilitate este doar praf în ochii celor care vor să te creadă. Fente ieftine. Nu pot însă să nu spun că unele argumente ale tale pe lîngă faptul că mi se par abureli încep în ultima vreme să devină și simpliste, infantile. Prezinți un fel de uzură. Încearcă să devii mai creativ. Echivalări între ocult și ocultism sînt de-a dreptul hilare. Mai sînt pe aici și oameni inteligenți care mai și citesc. Vezi că te faci rîs. Ca să nu spun de plîns.
În ce privește textul de mai sus să știi că mie îmi place. Chiar a început să îmi placă și mai mult în ultima vreme. Deși nu sînt de acord cu toată exegeza lui Vladimir mi se pare că a sesizat anumite elemete semnificative. De aceea nu sînt de părerea că acest text este poezie lipsită de valoare (deși aș fi îngrozit dacă tu ai găsi valoare în ea). Sper să pricepi ce vreau să spun. Și la urma urmelor poate că merită să fie în top de vreme ce a fost pretextul ostilității tale reînnoite față de mine.
Deci, uite cît de multă atenție ți-am acordat și eu.

Dragii mei
trăim într-o lume din ce în ce mai determinată de postmodernism și globalizare. Fie că ne place asta, fie că nu. În acest context valoarea este percepută ca o noțiune din ce în ce mai relativă. De fapt societatea în care trăiesc eu nici nu mai cunoaște noțiunea de valoare ci doar cea de preț. Noțiune generată de piață. Atît postmodernismul cît și liberalismul economic și filosofic au dus la asta. Este un lucru bun sau rău? Greu de spus cu exactitate. Eu personal cred că ne aflăm în ochiul acestui uragan al globalismului postmodernist, în epoca lui de aur, de avînt. Probabil peste 50-100 de ani dacă va mai fi pămîntul se vor putea trage concluzii mai conturate. Deocamdată sîntem aici. Eu niciodată nu m-am considerat poet. Nici ce scriu eu nu am considerat vreodată că este poezie. Deși există oameni care se gîndesc să îmi publice textele în volum eu niciodată nu m-am gîndit la asta. Pur și simplu nu m-a preocupat. Eu am bucurie personală și problema semnificației rezolvată și fără să scriu ceva și cu atît mai mult fără să public vreun volum. Textul de mai sus poate fi bun sau prost. Mie îmi e aproape indiferent. În orice caz însă, mă consider un om foarte fericit. Am la căruță un cățel legat care latră. Asta e excelent. Postez din cînd în cînd textele mele pe un site cu audiență și pentru care nu plătesc nici un dolar. În plus am cîteva personaje care îmi fac un P.R. excelent. Nici nu trebuie să mă mai străduiesc să scriu bine. Vizionările cresc fantastic. Iar așa cum vă spuneam mai înainte, în lumea noastră nu prea mai are importanță valoarea ci ratingul. Sînt aproape convins că acum dacă aș scoate un volum o mare parte din oameni l-ar cumpăra nu pentru valoarea lui (și așa relativă în context postmodernist) ci datorită vîlvei. Și să nu o faceți pe mironosițele spunîndu-mi ca relativizez valoarea literară, etc, etc, etc. Vă amăgiți dacă spuneți asta. Eu cred că și clona costel-dodu mizează pe același raționament. Cu cît e vîlva mai mare cu atît la boxoffice ai vînzări mai bune. Să ne spună doamna Ioana Barac Grigore dacă nu e așa.
Despre creștinism. S-au făcut aluzii și miștouri aici. Bineînțeles fiecare cu ce poate oferi din zona caracterului său sau a găurii pe care o are în zona caracterului său. Dar aș vrea să precizez ceva. Eu cred că este o interpretare stupidă să crezi că a fi creștin adevărat e tot una cu a fi bleg sau prost. Și eu continui să cred în valoarea textului \"întoarce și obrazul celălalt\". Dar înainte de asta cred că e bine să citești întregul context al acelui text al Scripturii pentru a nu îl transforma în pretext. Eu mă pot lăuda că de cînd sînt pe acest site nu am hărțuit pe nimeni și mai ales nu m-am răzbunat pe nimeni. Adică dacă cineva mi-a criticat un text sau chiar m-a jignit, nu m-am dus pe un alt text de-al lui sau ei ca să mă răzbun, niciodată. Dimpotrivă am chiar apreciat și acordat stele pe texte de-ale lui costel sau Gălățeanu. În același timp nu cred că e răzbunare și nici gest necreștin dacă unui individ care se comportă bădăran, nesimțit sau prost crescut în comentarii îi atragi atenția că este bădăran, nesimțit sau prost crescut. Crestinul adevărat nu este un om lipsit de spirit critic și/sau curaj. De aceea nu îmi reproșez absolut nimic din ce am spus atunci cînd am atras uneori unora atenția cu privire la asta. În același timp (și mă repet pentru a nu știu cîta oară), vă rog frumos nu mă credeți chiar așa de prost încît să nu îmi dau seama de substraturile și/sau intențiile unora prezentate sub o aparentă mască de critică negativă. Repet, sînt foarte interesat și mă bucură orice analiză critică negativă sau pozitivă făcută cu bun simț intelectual și moral pe un text ce îmi aparține. Dar nu încercați \"să vindeți castraveți la grădinar\". O mare parte din comentariile de sub textul de aici aici, și îndeosebi cele ale clonei costel-dodu, n-au nici o legătură cu textul. Și asta de la bun început. Ele se prefac că vorbesc despre text dar au de a face cu mine ca persoană și cu multe alte lucruri de natură politică de pe site. Pe mine, așa cum vă spuneam mă amuză un cățeluș care latră agățat de căruța mea dar dacă există unii care se lasă manipulați de astfel de manevre, vă rog, vă implor nu îmi cereți și mie să manifest aceeași naivitate. Nu ține.

Claudiu Tosa, sună frumos ce spui. Înduiosator chiar. Singura problemă e că tu ți-ai păpat omenia și încrederea din partea mea cu ceva vreme în urmă. Tot ce spui tu mie îmi sună a lupu\' moralist. Eu nu am încredere în bunele tale intenții. Scuză-mă. Trebuia să fii rezonabil cu luni în urmă cînd eu te rugam să revii cu picioarele pe pămînt și tu îmi dedicai pornografii homosexuale. Eu mi-am dorit mult să nu alegi calea asta. Tu însă ai ales-o cu bună știință. Nu îmi cere, te rog nu îmi cere să cred în buna ta credință. Știi cum se spune. \"Dacă reușești să mă păcălești odată ești deștept tu. Dacă reușești a doua oară, sînt prost eu.\" Crede ce vrei despre mine. Îmi este absolut indiferent, dar niciodată să nu îți treacă prin minte că prietenia cu care eu întind mîna prima dată este tot una cu prostia. Read my lips: Nu am încredere în tine și nici în ce spui tu.
Și apropos de haita de cîini de care îmi spuneai. Hai să îți răspund la întrebare. Cînd eram copil nu eram foarte curajos și tata m-a învățat ceva. Mi-a spus, \"Ori de cîte ori ești înconjurat de o haită de cîini, niciodată, dar niciodată nu fugi. Curajul lor este întotdeauna invers proporțional cu curajul tău. Dacă îți simt frica sau slăbiciunea te copleșesc și te rup. Întotdeauna stai pe loc și îi înfrunți. Iar dacă vreunul mai curajos se repede să te muște îl lovești fără milă peste bot.\" Învățătura asta a tatei m-a salvat cel puțin de două ori în viață de două haite cumplite de cîini. Odată era în timpul liceului. Tata însă a făcut o singură mică greșeală. A omis să îmi spună că acest lucru este valabil și cu privire la haitele de oameni. A trebuit ca eu mult, mult mai tîrziu să descopăr aceasta. Poate că mi-ar fi spus-o dacă nu ar fi murit atunci cînd eu aveam cincisprezece ani. Ar fi multe de spus dar cam asta e povestea. Așa că dragul meu, Claudiu Tosa, nu, eu nu fug și nu voi fugi cînd sînt atacat de o haită.
Semnificativ mi se pare însă că tu prin întrebarea ta recunoști că de facto eu am fost și sînt aici atacat de o haită. Asta este bine să se noteze \"for the record\" și pentru cei care încă mai sînt manipulați emoțional și cred că dacă eu aș fi cumva un fel de \"Mr. Nice Guy\" în accepțiunea lor, lucrurile s-ar potoli și am trăi toți un fel de armonie generală. Nu dragii mei. Aici nu este vorba de poezie sau literatură ci despre putere, politică, influență, prestigiu, orgolii, machismo, răzbunări, polițe, lovituri sub centură și altele din astea. Aș putea spune și mai multe dar cei care trebuie să le știe, le știu. Nu vă amăgiți că e un atelier de poezie. E un ring și e o miză la mijloc. Și există scopuri oculte. Pe mine însă nu mă deranjează absolut nimic din toate acestea. Din orice parte ar bătea vîntul, pînza corăbiei se umflă și viața merge înainte.

Yeah, nu era ghiveciul complet dacă nu se băga și Silvia Caloianu. Chiar mă întrebam dacă nu apare. Exercit eu așa o atracție fantastică pentru anumiți indivizi. Mai ales cînd sînt atacat. Îmi vine chiar să rîd. Singura problemă e că, așa cum spune vechea zicală, \"nu mor caii cînd vor cîinii\".
În ce privește apecierea \"echilibrului\" din partea lui Silvia Caloianu, chiar că e amuzant. Îmi era teamă că o să mă considere \"echilibrat\". Fiindcă, și aici din nou e părerea mea, dacă Silvia Caloianu mă considera \"echilibrat\" atunci chiar că ar fi fost cazul să mă caut la doctor. Acum m-am liniștit.
\"Pile la Dumnezeu\"... of Doamne, ce amuzantă devii. Și îmi cunoști văd și firea. wow... și ce mai cunoști despre mine? Tu chiar nu îți dai seama că ești penibilă.
N-am să îți spun ce cred despre tine Silvia, întreabă pe alții cu toate că majoritatea nu va avea curajul să ți-o spună. Dar o știi tu bine.
În ce privește atacul la persoană, mai bine te-ai uita în oglindă.

Am vrut să dau un răspuns mai amplu mai ales lui Cristiana. Dar pur și simplu am obosit. Am obosit să mă tot strădui să răspund unor comentarii care nu spun nimic. Pentru că vă spun sincer, încă sub acest text eu nu am citit nici un cmentariu critic, nici pozitiv și nici negativ. Dacă cineva are impresia că pe mine mă impresionează mai mult expresia \"mi-a plăcut textul\" decît cea \"nu mi-a plăcut textul\", sau \"textul are valoare literară\" decît \"textul nu are valoare literară\", mă face să zîmbesc. Evident, chiar și astfel de \"comentarii\" pot avea o minimă greutate dacă omul din spatele lor ar avea o istorie a competenței. Dar și atunci rămîn doar niște mici observații pe șervețele de restaurant. În rest cancanuri, bășcălie și polițe plătite. De fapt cam tot siteul acesta, care de o bucată de vreme e în derivă evidentă, se reduce cam la atît.
Deci, deocamdată eu nu am citit sub acest text nici un comentariu critic nici negativ și nici pozitiv așa că nu prea văd de ce aș avea să mă supăr.
În ce privește comportamentul unora, și repet comportamentul unora, asta e o altă poveste, și ține tot de degringolada de aici, de polițe care se vor plătite (și vă rog nu mă acuzați de conspiraționism ieftin), de găști și grupuri de interese meschine. O faună întreagă. Bineînțeles o să mi se reproșeze că sufăr în amorul propriu și alte bazaconii. Sau o să mi se spună că oamnenii sînt bine intenționați și eu sînt cel care reacționez. Haideți să fim serioși. M-am săturat de atîta abureală și de fente de trei lei. De oameni care atunci cînd au chef de bășcălie, hărțuială sau jigniri nu se abțin să o facă și după aceea se transformă brusc în mielușei nevinovați care stau cuminți și își dau pseudoacademic cu părerea. Dacă cineva își imaginează că eu dau mai mult de un leu găurit pe jongleriile astea ieftine, se înșeală amarnic.
Deci, indiferent de faptul că e un text postat la personale, eu încă aștept comentarii critice negative sau pozitive dar competente, nu abureală.

P.S.
în ce privește opiniile tale despre \"valoare literară\", sînt ultimele lucruri care mi-aș dori să mă influențeze în ce scriu.

Liviu Dascălu, imbecilitatea morală rămîne caracteristica ta fundamentală. De aceea o și pomenești. În ce privește nerușinarea și prostul gust, le-ai fluturat pe aici pe site pînă s-a săturat lumea de ele. Bineînțeles că tu vei fi de altă părere, dar așa e viața. Fiecare cu părerile noastre.

Wow, Cristiana! Serios? Chiar dacă eu nu prea pricep de unde și de ce a venit această izbucnirea a ta, am să îți spun nu concluzia mea ci părerea mea.
Părerea mea este că fiecare avem trecut cu bune și rele. Unele mai rele ca altele. La fiecare din noi trecutul va avea tendința să ne încalece prezentul și chiar viitorul (vezi chiar unele aluzii din textul postat aici despre care se pare că n-ai prea înțeles nimic - probbail înfierbîntarea -). Aceasta o știe oricine, ți se spune în prima oră la orice curs de psihologie. Acum, unii dintre rezistăm acestei tendințe și ne continuăm viața normală în societate. Alții nu reușim și sînt niște cladiri albe cu niște oameni în alb care pot avea milă, înțelegere și grijă de noi. Asta apropos de înțelegere. Sper nici eu să nu fi depășit limita.

Dar faptul că tu consideri că eu n-aș avea dreptul să trag concluzii (fiind mai mult decît \"nepoliticos\" în accepțiunea ta) nu este \"păcat și rușinos\", Cristiana?

Singura problemă este că Traian există iar dedicația e autentică. Costel nu a reușit decît să ne convingă încă odată de proasta sa creștere. Dar tot ce ne-a povestit despre copilăria sa ne explică de fapt lucrul acesta. Inclusiv faptul că se pare că a fost lovit în cap cînd a fost mic. De aceea nu ne mai mirăm de reacțiile lui.
Sper să nu mi se interpreteze drept atac la persoană. Sînt concluziile mele la care am vrut foarte mult să nu ajung. În ultimă instanță nici nu au legătură cu siteul sau cu ce se petrece aici ci sînt cu privire la el ca om.

P.S.
Decizia mea a fost și rămîne să nu îi mai răspund. Am făcut-o doar pentru că este vorba de un text personal. După cum el are dreptul să spună ce gîndește despre mine și eu cred că am dreptul să spun ce gîndesc despre el. Marea tragedie este că internetul nu poate filtra indivizi cu astfel de probleme.
P.S.

am două observații. în primul rînd nu văd unde e eseul. în al doilea rînd am senzația din cîte am mai citit din ce ai postat pe aici că ai o mică obsesie cu dragostea. fiecare cu obsesiile lui..

Eu nu văd prea multă profunzime în text. Este un love story with a sad ending dar ceea ce îmi place este modul reușit de integrare a tristeții anotimpului în drama exitențială a textului.
Mi-a plăcut și episodul cu bivolițele chiar dacă unele exprimări ar mai putea fi retușate.

suave rînduri...

suave rînduri...

mie versul cu mucegaiul la tîmplă nu îmi sună neaparat poetic dar probabil că e o chestie de gust.
\"Mă întâmplam deunăzi\" sună frumos deși probabil că autorul își dă seama că e o zicere cam uzitată.
Interesantă sugestia macabrului.

mulțumesc Anton, ai dreptate

nu e nici o problemă, Silvia