Virgil Titarenco

o altă noapte, o altă piele, un alt urs, o altă zăpadă de vodkă....

Și by the way, tot n-am înțeles care e porunca pusă de Dumnezeu în genele românilor, că devine amuzantă ideea?

Eugen, eu îți înțeleg încrîncenarea. Pinochet este totuși un fost șef de stat. Noi restul nu sîntem. Cu siguranță că se aplică standarde diferite. Astea se numesc chestiuni de politică diplomatică sau pe limba poporului \"politica e o curvă\". Dar asta e și e așa de cînd e lumea și așa va fi. În ce privește ultima ta afirmație nu sînt de loc de acord cu tine și măcar pentru faptul că nu trăiești în SUA și nu știi cu ce se mănîncă. Ca dovadă că lucururile nu stau cum zici tu este pînă și faptul că \"ulii\" lui Rumsfeld și Wolfovitz, cît sînt ei de \"ulii\" și cît au reușit să îi aburească pe americani cu marota terorismului și totuși s-au ferit să încarcereze capturații din Afganistan pe teritoriul SUA și au preferat din rațiuni evident juridice teritoriul ambiguu al bazei de la Guantanamo Bay.
Evident că există scăpări și în SUA și isterii de genul McCarthy sau cazul cetățenilor americani de origine japoneză din timpul WW2 sau multe altele. Îți pot da multe exemple. Dar în contextul istoriei ele se califică mai degrabă ca excepții nu ca regulă. Eu nu am luat apărarea sistemului și nici nu am vrut să spun că nu are petice în fundș am vrut doar să explic raționamentul acelor întrebări. Mă tem că încrîncenarea ta te face să nu mai poți distinge totuși contururile realității. Am să fiu direct cu tine: eu sînt un om de rînd. Prefer însă de o mie de ori mai degrabă să fiu arestat (dacă e cazul) în SUA decît în România sau, ferească Dumnezeu, în Mexic, Rusia sau Iran.
În ce privește dacă tu ești sau nu \"dintr-o sectă a cărei virtute principală e minciuna\" asta n-are nici o importanță. Important e că ce declari poate fi întotdeauna folosit împotriva ta dacă se dovedește că minți. Cum spune și românul, \"hoțul neprins, negustor cinstit\". Iar eu prefer un astfel de sistem decît unul de stînga în care oricînd guvernul are dreptate.

La 25 septembrie 1806 bandele de cîrjălari ale turcului Pasvan-Oglu au trecut Dunarea la Calafat și au prădat Craiova; acest eveniment a rămas în amintirea poporului drept vremea lui Pazvan-Chioru. Astfel de incursiuni au mai avut loc în 1799, 1800 și 1801.

Dați-mi voie să vă spun că sînt profund amuzat și dezamăgit atît de raționamentul lui Eugen cît și al celorlalți care ați comentat/criticat acele două întrebări. Asta mă face să îmi dau seam că n-ați înțeles încă sistemul juridic al acestei democrații. Metoda unor astfel de întrebări este foarte folosită și în America.
Hai să vă explic raționamentul. În lume există în general două modele juridice. Cel britanic (care își are originea în Magna Charta) și cel napoleonian (tipic socialist). În primul ești considerat nevinovat pînă în clipa în care ești dovedit (dincolo de orice dubiu) vinovat. În cel de-al doilea ești considerat vinovat (sau potențial vinovat) pînă în clipa în care ești demonstrat nevinovat. În esență primul își are originea în filosofia politică de dreapta în care tendința e ca dreptul individului să aibă întîietate în fața dreptului comunității iar cel de-al doilea este filosofic de stînga și în care dreptul și protecția comunității este mai importantă decît dreptul individual. Aș putea să vă dau multiple exemple despre cum funcționează aceste mecanisme în diferite societăți și sisteme politice. Nu este spațiul aici. Am să vă spun doar că Marea Britanie și cam majoritatea țărilor care i-au fost colonii au sisteme juridice bazate pe acest principiu precum și pe altele. Franța și majoritatea țărilor cu sisteme politice socialiste(stataliste) și comuniste au îmbrățișat ideea stîngistă a principiului napoleonian.
Acum, revenind la întrebări. Observați că ele nu te incriminează. Ele îți cer să declari adevărul despre tine. Și pe baza declarației tale ești tratat ca atare. Dacă însă minți și ulterior se demonstrează asta atunci poți fi pus sub acuzare de obstrucție a justiției, sperjur. Și asta fără ca tu să faci nici un act terorist sau reprobabil pe teritoriul Marii Britanii. Faptul însă că ai mințit un ofițer de justiție te așează în culpă. Nu vă amăgiți. Nu sînt nici englezii și nici americanii idioți. Ei știu și nu își propun să prindă teroriști în felul acesta. Ei au însă un sistem de protecție a drepturilor individuale pe care se străduiesc să îl respecte pentru că sînt suficienți avocați pe lumea asta care pot face bani buni din abaterile guvernului. În același timp guvernul trebuie să își protejeze populația (fără a-i călca drepturile în mod flagrant). Vă asigur eu că Scotland Yard sau FBI nu se mulțumesc doar cu declarațiile astea de bună purtare și dacă au vreo suspiciune te caută ei și în gaură de șarpe și nu folosesc mănuși. Dar în momentul în care te găsesc că ai preocupări suspecte nu te pot aresta fără motive clare, cum probabil se face la Beijing, Moscova, București, Paris sau Mexico City. În Marea Britanie, Canada sau America sînt legiuni de avocați care abia așteaptă ca guvernul să calce în străchini și să îi ceară despăgubiri pentru încălcarea drepturilor civile ale individului.
Vreau să mă înțelegeți că nu sînt un admirator stupid al Marii Britanii sau al Americii dar am vrut doar să vă explic aceste lucruri pentru ca să nu ne trezim că judecăm cu naivitate lucrurile.

Da, poate ar mai putea fi lucrat textul dar mi s-a părut interesantă ideea mai ales că în ultima vreme văd în textele mele o tendință spre organic, spre filosofia viului.
Sergiu, mă bucur că te-ai oprit și aici.

Si mie mi-a placut, Valeria. Desi eu as renunta la prima parte. Nu imi pare ca isi gaseste locul si are si un ligament cam licentios pe acolo.
In rest insa mi se pare un text erotic frumos, poate prea descriptiv pe unele locuri pe \"gatul pe toata lungimea si rotunjimea lui\".

Mihai, între benign și malign probabil că de multe ori nu e decît o vagă frontieră semantică. Sîntem cu toții de altfel bolnavi de trecerea timpului.

Nea Mitică, uite că mi-ai descrețit fruntea după un așa text trist.

E o goană efemeră
poezia ca și viața
prima caută diamante
iar a doua, dimineața

mă bucur de trecere, ca întotdeauna

Elia, ce mai faci? Nu te-am mai văzut de un car de vreme.
Mă bucur să te întîlnesc din nou prin subsolul textelor mele.

Bianca, ești foarte darnică în aprecieri astăzi. Mulțumesc. Probabil că plictisul e una dintre cele mai importante materii prime ale poeziei.

Anca, interesantă perspectiva ta. Nu pot ascunde faptul că am și eu perspectiva mea. De fapt poate că textele noastre au ca rezultat un fenotip specific fiecărei întîlniri dintre ele și cititori. Mi-ai lăsat impresia că ai citit \"fără rezerve\" și asta e bine. Mulțumesc de apreciere.

Robert, așa da! De cineva care caută onest nod în papură am să am întotdeauna nevoie, de o minte analitică. Poate mai sînt lucruri care ar putea fi ajustate și într-adevăr e oarecum \"contemplativă\" sau \"constatativă\". Mă bucur de trecere.

Laurențiu, da, e un anumit fel de a scrie pe care tu l-ai întrevăzut. Uneori îmi place să scriu așa. Merci de trecere.

Bianca, nu știu dacă am vrut-o neaparat erotică dar delicată da.. uite că mă bucur să văd că te mai întorci pe la textele mele.

Irina, ești sinceră cu poezia.

Ina, vezi, asta e soarta noastră, a celor cu imaginație zburdalnică...

Merci Paul. Probabil că ultimele versuri sînt mai desprinse de context.

Da Bianca, despre dragoste vorbim mai tot timpul, probabil și atunci cînd nu vorbim.

Qasman, cu mine vorbești, că n-am înțeles. Probabil că am fost pe unde zici tu că nu pe vremea cînd...

Camelian, dacă ai ști ce piatră e asta ți-ar fi și mai frică să ți-o imaginezi, dar da, ai trecut pe aici...

La Mulți Ani, Ina
Multă sănătate și multe cărți.

Celor care au alcătuit textele de mai sus, felicitări.

La Mulți Ani, Florin.
M-am bucurat să te cunosc prin intermediul textelor tale aici în acest an.

Da, interesant.
Anca mai poti citi unul si la http://www.agonia.net/index.php/article/89614/index.html

erata= al unei situatii

Interesant, dar iata un exemplu clasic a unei situatii pe care o intilnesc pe aici cu textele unor eseisti. (Desi textul de mai sus mi se pare ca depaseste formatul de \"incercare\"). Deci, situatia la care ma refeream este faptul ca ar fi mult mai intelept daca un astfel de text ar putea fi postat in mai multe episoade, 3 sau 4. Imagineaza-ti ca ai publica intr-o revista digitala. O astfel de lungime ar desscuraja multi cititori. Si ar fi pacat. Pentru ca imi pare un text bun despre o carte si despre un subiect cunoscut de putini. La urma urmei postam ca sa ne fie citite textele, nu?

măi să știți că pînă și mie îmi place imaginea asta cu orele mototolite

merci de trecere

ok, ok, felicitări felicitări dar hai să revenim la text.
Adrian, tu m-ai rugat cîndva să îmi spun părerea despre sonetele tale, n-am uitat și am să o fac, dar nu acum. Acum am să spun doar două lucruri.
1. textul mi se pare și mie slab și mai ales în comparație cu alte sonete. Primele două strofe chiar mi se par subțiri, scrise în grabă și de un moralism puțin cam simplist. Evident, nu contest că așa a simțit autorul dar nu au srălucirea și consistența altor texte. Ultimele două strofe parcă parcă salvează ceva din sonet.
Am senzația că autorul a investit prea mult în dimensiunea de festivitate a textului și e păcat. Dar să nu se supere, se mai întîmplă și la alții.
2. Steluța lui Liviu, mi se pare realmente un precedent nefericit. Dacă aș fi rău acum aș putea spune că dacă o dădea altul probabil că intervenea Radu Herinean cu minus și o anula pînă la un comentariu justificativ conform regulamentului. Așa însă, cu tot respectul pentru Liviu Nanu și Radu Herinean dar mă tem că e ca în Ferma Animalelor, \"Toate animalele sînt egale dar unele sînt mai egale decît altele.\" Cîndva pentru așa ceva Florin Hălălău primea minus. Puțină obiectivitate nu ne-ar strica.