Poezie
despre un fel de răspuns
...
1 min lectură·
Mediu
am să o numesc piatră
probabil nu deranjează pe nimeni
nici măcar pe mine deși eu îi știu numele cu care s-a născut
este amnezică așa cum îi șade bine unei pietre
fără trecut și fără aspirații
încăpățînată nu îți va povesti rănile nisipului
uneori primăvara își amintește un fel de izvor
mai degrabă filozofic și cu siguranță profund asimetric
de fapt acesta a fost începutul sfîrșitului dezechilibrul
perspectiva unui război pentru fiecare umbră întreagă
un război în care învinșii devin simple cocarde în cimitirul veteranilor
era mult prea grea în obsesia cu care înclina rostul planetei
spre o gestație nepermis de toxică undeva la mijlocul distanței
între oază și binecunoscutele nisipuri mișcătoare
adevărate valuri în simfonia oceanului în care îmi scufundam
rînd pe rînd fecioarele de lut ale orgoliului
am numărat pînă la doisprezece
apoi mi-am decupat cicatricile și le-am trimis unui colecționar
destinatarul nu a putut fi însă niciodată găsit
034.837
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “despre un fel de răspuns.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/93661/despre-un-fel-de-raspunsComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Este ceva diavolesc in piatra aceasta.
Un fel de sfidare, de anti-smerenie, o încordare a mușchilor pentru a intimida, cu ei și cu ea: ei, care, ai, mă, curaj să o ridici și să te faci că dai?
Mai ales nu va ridica nici o femeie piatra de foc și nici bine este să se încumete.
Căci, veșnică eretică, ea va trebui să lepede ceva, poate chiar necredința ei.
Cum nu e bine să calci peste argintul viu când săgetează spre omul-țintă..
Sau să te pui în potecuța unei broscuțe cu gurița cusută cu ațișoară roșie.
O piatră funerară pe care scris este doar: uite ce lucruri minunate pot dura, dar nu pentru voi!