Virgil Titarenco

erata la titlul precedentului comentariu: Corneliu în loc de Florin

ai dreptate Bobadile, eu nu am milă cu cititorul meu. și de ce aș avea? are el milă cu mine? mă cunoaște de undeva? știe el oare că sînt și eu om ca oricare, cu slabiciuni și defecte, cu zile mai proaste sau mai bune? deunăzi cineva mă numea \"geniu literar\", altcineva spunea că sînt \"inacapabil să urmăresc linia melodică a unei poezii\". Nu există milă Bobadile. uite, chiar tu, mă cocoți pe un piedestal al poeziei neadevărate și apoi mă primești cu brațele deschise și creionul între dinți pe planeta poeților adevărați. unde vezi tu milă Bobadile?
Desigur că nu m-am supărat, mai ales că n-are legătură cu textul. ;) textul prefer să mi-l leg la gît ca pe o botă pe care o leagă ciobanii la grumazul cîinilor să nu fugă

mulțumesc Silvia Miler de trecere

Corneliu, bun venit aici la mine pe sîrmă. Vezi ce interesant se vede lumea de aici? nu-i așa că îți vine să îi iubești pe toți?

offtopic:
Raul, înainte să le cînte Nicu Alifantis, aceste versuri îi aparțin lui Nichita Stănescu.

despre text:
ideea e interesantă dar totuși exploatată prea puțin.
\"doar cu imaginea ta inchisa in mintea mea\" mi se pare destul comun. Aștept, pentru că știu că Valeria poate mai mult

Ai răbdare dragă Bobadile că răspund, \"puțintică răbdare\" că la mine e ora pe invers.
Dar să îți spun \"doar o vorbuliță\". Să știi că am fost ispitit să menționez dimensiunea \"aristocratică\" a poeziei. Acum, știu că mulți avem afinități republicane și înghițim mai greu noțiunea de elită, dar e nerealist să spui că nu există elitism în poezie. Pe de altă parte poezia are și menirea de a \"forma\", dacă are pe cine că uneori n-are, din păcate. Poezia este aristocratică Bobadile că nu degeaba se temeau regii de poeți și de profeți, de poezia adevărată. De aceea o violau în proletcultism comuniștii. Trebuie să fii la nivel aritocratic ca să fii de temut.
Dar am să îți răspund, nu te teme...

Dragoș,
ești convins de ce scrii aici sau ești tu supărat pe ceva și simți nevoia să te refulezi pe unde poți? La urma urmei fiecare scrie cum poate iar eu n-am afirmat nicăieri că dețin rețeta scrierii de poezii. Am totuși impresia că mesajul ăsta e mai mult o vendettă venită din altă parte. Dar s-ar putea la fel de bine să mă și înșel.

silvia, nu înțeleg expresia \"mai cu seama ca am o poezie despre cineva \"niciodata inger\", cu acelasi titlu\". vrei să spui că dacă tu nu scriai ce ai scris te impresiona mai mult ce am scris eu? asta sună ca la testarea de parfumuri la Sephora, numai că acolo îți mai dă și farfurioara cu boabe de cafea prăjită ca să îți \"treacă\" mirosul precedent. draga mea, nu e concurs de impresii aici. Eu nu mă întrec cu tine. Eu cred că nu e un text prost, însă nu cred că am încercat să impresionez pe nimeni. Unii îl pot simți, alții nu.

Geta, mă bucur că ești în armonie sau acord cu Silvia. Faptul că \"nu mi-ai înțeles aproape niciodata poemele\" e o realitate cît se poate de posibilă. După cum e posibil să nu le fi înțeles mulți alți oameni. Dar nici nu cred că mi-am dorit vreodată să mă \"înțeleagă\" toată lumea. Nici nu cred că poezia e făcută să poată fi înțeleasă de toată lumea. Cred că ar fi cumplit de plictisitor și nici nu am mai putea vorbi despre poezie în adevăratul sens al cuvîntului. Ar fi un fel de produs uz casnic. Iar poezia nu e așa ceva. Am trecut cu vederea, așa cum observi, peste faptul că poezia nici nu e menită a fi neaparat înțeleasă ci poate mai degrabă simțită, percepută (asta în lipsa unui verb care să transmită mai exact ce se întîmplă atunci cînd cineva se deschide în fața ei). În ce privește textele mele, recunosc că sînt poate prea complexe pentru unii, dar asta nu este decît o nefericită întîmplare din miile de nefericiri ale lumii.

mulțumesc tuturor pentru trecere.

Lucian,
știi, uneori mă întreb dacă noi scriem poezie sau poezia ne scrie pe noi. mă fac vinovat de simbolistică de data aceasta și poate și de alte dăți. iar unele simboluri le poti simti mai puternic uneori decit realitatea. multumesc de caderea de stea

Bianca, dacă ar fi să se dea note ți-aș da zece pentru prima ta afirmație. probabil că ar fi trebuit să sugerez mai puternic ce spui tu acolo dar m-am luat cu alte imagini și stări

florin, cred că observi că n-am folosit termenul metamorfoză deși mă frămîntă așa cum spui \"evadarea din potențialitate\"
merci de trecere

\"teatrul e-un marsupiu al lumii mari,\"

expresie superbă. păcat că prin unele locuri textul scîrțîie mai ales cînd devii descriptivă. susțin propunerea lui lucian și aș adăuga renunțarea și la antepenultima

măi Lory, măi
uite, trec peste faptul că m-ai făcut să rîd acum cu chestia cu geniul cu toate că încerc să sper că îți dai seama că astfel de răspunsuri nu fac decît să sporească senzația că n-ai argumente, deci trec peste asta și uite te întreb ceva: care este pentru tine definiția manelei și care este definiția poeziei(tot pentru tine)? Apoi încearcă să îmi explici, dacă vrei de ce crezi tu că interpretarea mea a fost malițioasă și nu realistă?

p.s. cred că \"am pierdut multe ocazii\" dacă era să îmi pun mintea așa cum crezi tu

eu cred că Maria ar merita ceva mai mult, dar fiecare dă cît poate. de data asta autoarea a dat o nepoezie. cred că pusă pe muzică potrivită ar ieși o manea excelentă. cred că există siteuri cu manele, de ce nu încerci acolo?

p.s. a nu se înțelege că maneaua e ceva total inacceptabil dar probabil că e doar pe undeva pe la mahalalele poeziei

poate că folosirea la început a lui \"tu\" și apoi, fără nici un motiv prea clar, trecerea la \"dumneavoastă\" derutează, cel puțin pe mine
textul îmi place, deși nu are forța cu care ne-ai obișnuit. nu e neaparat pesimist, e poatea un altfel de stare la care nu i s-a găsit nume încă

mi se pare că \"refuzîndu-l pe timp\" sună puțin cam anapoda

îmi place însă ideea textului

uite un text despre care nimeni nu zice nimic. și mă mir.
poate e prea greu pentru unii. dar așa scrie Florin, o poezie masculină aparte, suficient codificată și îndeajuns filozofică. mi se pare un poem al iubirii vag imposibile dar nu incompatibile. un fel de apropiere-depărtare trăită în doi.

Domnule Bobadil,
ce spui dumneata demonstrează încă odată (dacă mai era necesar că nu mă pricep la dragoste). O dau mereu în bară cînd tre\' să zic ceva despre ea. Și pe bune că nu m-am supărat de ce ai scris. Așa mai învăț și eu... minte. :)

dragul meu, sper să nu te superi dar finalul nu e din păcate comic ci ridicol. Sau poate nu l-am înțeles eu bine. și primele strofe au unele părți (lege/lege), repetarea cuvîntului minciuna, și altele care cam dezamăgesc.

dacă am modificat ceva sînt două incidențe ale genitivului, vechea mea boală, și au rămas din patru două.

pentru Teddy,
interesant, eu nu privesc moartea ca pe o limită (asta în general) și în niciîntr-un caz aici. aici mai degrabă o privesc ca pe o dispariție, ca pe o anulare.
nu știu dacă înțeleg ce înseamnă \"\"ki-ka-pu\"-urile \"profetice\" de tip maiakovskian\", poate pentru că nici nu știu dacă am citit prea mult de maiakovski în viața mea, probabil spre rușinea mea.
mă bucur însă că tu încă mai citești ce scriu eu pe aici.
la recitiri

mi se pare puțin prea retoric textul

eu aș renunța la ultimele două rînduri

geta,
am mai recitit-o și nu reușesc să văd nepotrivirile pe care le vezi tu. poate nu sînt eu într-un mood prea analitic la ora asta. oricum, te mai aștept

corneliu,
nu știu dacă m-am gîndit la baladă dar n-am să-ți spun nici la ce m-am gîndit. s-ar destrăma vraja

eu aș elimina:

jucăm
baba-oarba

mă faci să rîd Silvia, dar ce, am scris eu vreodată texte obraznice?
mulțumesc de trecere prin atelierul meu, așa de dimineață