Poezie
Atunci când mimul va vorbi
1 min lectură·
Mediu
avea pe față lume-ntoarsă de la câmp,
zâmbet lățit de șapte coți și-o dungă,
o rană nefirească, movie, peste alb pictat
cadaveric.
rânjetul complice oglinzii și lung
până la ultimul scaun din colțul sălii,
la femeia albastră ce încă rupe bilete,
se sfârșea cu o pipă din lemn de cireș
de pe vremea rinocerilor.
picura chinezesc timpul ostoit de
moartea surâzătoare-n coridoare
în mijlocul străzii și-al imperiului de mucava
teatrul e-un marsupiu al lumii mari,
o lume mai mică.
printre pietrele străzii se-aude un zvon:
mimul va vorbi -
ba alb, ba alb-moviu clipocind,
precum cascada peste clipă.
032.949
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “Atunci când mimul va vorbi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/123622/atunci-cand-mimul-va-vorbiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VT\"teatrul e-un marsupiu al lumii mari,\"
expresie superbă. păcat că prin unele locuri textul scîrțîie mai ales cînd devii descriptivă. susțin propunerea lui lucian și aș adăuga renunțarea și la antepenultima
expresie superbă. păcat că prin unele locuri textul scîrțîie mai ales cînd devii descriptivă. susțin propunerea lui lucian și aș adăuga renunțarea și la antepenultima
0
DCAm produs schimbările sugerate, mulțumesc, Lucian, Virgil !
Ba chiar am renunțat la descriptivul care, da, am simțit și eu că scârțâie. Simt totuși că trebuie să las femeia în sală :) Fixații personale zurlii!
Vă mulțumesc !
Ba chiar am renunțat la descriptivul care, da, am simțit și eu că scârțâie. Simt totuși că trebuie să las femeia în sală :) Fixații personale zurlii!
Vă mulțumesc !
0
cu bine,