Virgil Titarenco

Ai grijă că după Iacov ai cam încurcat genealogia. Iuda a fost fiul lui Iacov și nu invers. Fares a fost fiul lui Iuda și nu al lui Esrom. Esrom a fost fiul lui Fares și nu invers.
Probabil că vei spune, conform stilului aburit cu care ne-ai obișnuit, că nu e vorba de nici o genealogie aici, ș.a.m.d. Îți spun de pe acuma, \"nu mai vinde castraveți la grădinar\" și mai bine învață să citești și eventual să reproduci corect din Biblie dacă tot te apuci să o faci.
În rest, textul mi se pare cam aiurea teologic pentru că nu văd legătura între rugăciunea din Ghetsimani și rugăciunea ta de acum. Pentru că în esență este vorba de două lucruri total diferite. Și, by the way, nu uita că atunci rugăciunea lui Isus nu a fost ascultată. Tu nu ești, și de fapt nici un om nu poate fi în postura propițiatoare a lui Isus Hristos în Ghetsimani. De aceea spuneam că sună aiurea ce faci tu acum.

eu tot zic că există teribilisme, dar n-am zis că nu e voie. la urma urmei viața bate filmul

barba soul

p.s.
asta era inainte de eva? dar dacă a fost să fie altfel?

chiar dacă mai are pe ici pe colo teribilisme de care mă simt vinovat totuși textul mă place. se uită la mine și zice \"bau\".
da\' eu nu mă sperii, că mi s-a mai întîmplat.

yeah florin,
uite că mai scot un \"ca\". merci de trecere și comentariu

dom\'le mie textul, în afară de faptul că e voit siropos, nu mi-a spus mare lucru. experiențele astea de beatitudine adolescentină undeva prin cerul al nouălea mi se par aproape ridicole. nu că eu nu aș scrie uneori despre oniric dar aici mi se pare a fi așa un fel de extaz în vîrf de par.
asocierea \"asezat intre nopti ca o delimitare a spatiului\" mi se pare relativ nefericită, un fel de răsucire bruscă de la timp la spațiu și asta fără nici un efect artistic ci doar, așa cum spuneam, o alăturare neinspirată.
ajungerea la \"fanta uitată\" e și ea cam out of the blue, adică nu prea înțelegi care fantă, deschisă și uitată de cine. pentru că altarul a fost așezat între nopți, senzație de construcție, soliditate, etc. sau poate nu se știe ce înseamnă cuvîntul fantă. chiar și ideea de \"uitată\" e confuză pentru că nu îi văd semnificația sau rolul, nici înainte și nici după.
imaginea \"fracturilor deschise\" e destul de dureroasă aș zice eu. numai cine n-a avut nu știe, dar faptul că sînt deschise îmi sugerează mai degrabă nevindecare decît cicatrice.
chestia cu înrudirile cu îngerii însă mi s-a părut cea mai aiurea. înrudirile cui? ale visurilor? ale sfinților? ale autoarei? în ultimul caz ar fi fost nevoie de \"înrudirea\". dar și atunci m-aș fi întrebat: înrudire? întîmplătoare? și? ce vrea să spună asta.
părerea mea e că există idei și imagini interesante în text dar îi lipsește coerența și coagularea poetică.
din cauza lui \"bate o singură dată\" am înțeles că nu e extaz ci e un fel de rezidență permanentă. nu știu, dar mi se pare puțin ciudat. sau plictisitor. în mod normal ar trebui să fim cu picioarele pe pămînt (asta e regula) și din cînd în cînd să ne mai luăm zborul (excepția). altfel e vorba de altceva.

Dom\'le, da\' e de-a dreptul penibilă toată pupăcela și drăgăleala asta prin fața și pe din dosul unui text de atelier. Voi chiar nu v-ați prins că scopul acestui site nu e giugiulela romanticoidă?

am citit primele 10 rînduri și găsesc o greșeală de regie.
tu spui \"Lumina cade numai pe fața lor, restul scufundându-se în întuneric\". Apoi începi să descrii la fiecare detalii pe care în afara feței lor și pe care noi ar trebui să le vedem și să le distingem subtilitățile chiar, \"o tăbliță de identificare la gât, ca la poliție, pe care sunt mâzgălite niște date cu creta\", \"un fâș uriaș, murdar și rupt pe alocuri\", \"o pătură zdrențuită. De marginile scaunului atârnă niște plase din rafie, de asemenea rupte\".

Cred că exită o nepotrivire, ori nu li se vede decît fața, ori dacă li se vede și distinge mai mult atunci punerea aia în scenă cu lumina la început nu prea funcționează. Sper să am timp să citesc mai departe. Vezi ce faci cu problema asta.

merci Monica. îți doresc o zi bună și fără tristețe

negrule,
mai nimeresc și eu din cînd în cînd. de obicei ratez începutul. de data asta mi-a reușit să ratez finalul. e o măestrie și asta, arta ratării.
enjoy your star, is quite bright

Andrei Hagherlacher,
hai că m-ai făcut să rîd cu poftă în dimineața asta. sper să nu mi-o iei în nume de rău. că nici eu nu îți iau în nume de rău aplombul sfaturilor.
anyway, nu știu dragul meu ce e \"marele tarnacop al universului\". probabil că e o unealtă din aia cu care muncești pămîntul. de data asta am impresia că muncești universul.
în ce privește înțelepciunea și impotența nu-ți fă probleme, unii ajung la a doua și niciodată la prima odată cu trecerea timpului. mă exprimam generic acolo.
dumnezeu. mă faci să zîmbesc. deși nu știi de ce. crezi că dacă îl scrii cu d mare devine mai mare sau mai dumnezeu. sau crezi că nu-l respecți dacă îl scrii cu d mic? de ce nu te-ai legat de \"mîna lui dumnezeu\"? are el mîini? oare nu am fost ireverențios \"antropomorfizîndu-l\"?
zici să am mai multă grijă. cam la ce te referi?
în ce privește fărîma de talent, ce rost ar avea să oglindească textul ceva ce nu e acolo?
be safe.

ion, mulțumesc frumos de trecere. e un text în care mă simt bine

Lory,
I don\'t kick anybody off. în cel mai rău caz îi ignor. deși uneori mai devin și eu nesuferit. dar nu e cazul cu tine acum. ar fi și dezgustător să scriu așa despre femeie și să mă port urît cu tine... mă bucur că ai trecut, sincer

ion, promit să trec. și succes pe mai departe.

maestre silișteanu,
pînă la urmă tot mă apuc să învăț și eu limba poporului siliștean. mă bucur și de lumină. știi cum se zice la oi, \"urma scapă turma\" că în rest noroc are siteul ăsta că ești matale și alți adevărați artiști pe aici de la care noi învățăm

încearcă să corectezi grșelile de gramatică și unele repetiții evidente. ideea e impresionantă

andrei, eu n-am vrut să fiu cîrcotaș. nu știu de ce m-a \"pocnit\" tehnicitatea expresiei deși îmi place și mie cum sună \"nuci pisate\"
mi-a plăcut bancul, e reușit

are colți răcnește tare
cînd îl cauți nu-l găsești
zece mii de ori mai tare
strîngi în pumn sclipiri regești

dragii mei,
vă spun sincer că atunci cînd am scris aceste rînduri nu m-a interesat să placă la cineva. e un text pe care l-am scris ca un fel concluzie gîndindu-mă la femeile care mi-au influențat viața. întotdeauna au fost mai semnificative decît mine, inclusiv fiica mea.

maria, nu e nici feminism și nici resemnare, și nici nu am aplecare spre titlurile de gen \"odă femeii\". femeia este ceva superior, special și uneori îmi face plăcere să scriu despre asta

andrei, s-ar putea ca după ce developezi să mai găsești și defecte, fiindcă are. eu de exemplu nu sînt prea încîntat de \"lut de geneză și must\". îmi sună puțin pretențios. dar n-am găsit deocamdată ceva care să mă satisfacă. oricum mulțumesc de aprecierea ta știind că vine de la cineva care se pricepe.

mulțumesc ion de trecere și cuvinte. ești prima dată aici?

cristian, femeile știu cine sînt. nu trebuie să le-o spunem noi. mai treci

alina, să știi că nu am intenționat de la început dar uite că am reușit o mică glumă cu titlul. prea multă seriozitate strică

problema e că dacă pisezi cojile de nuci atunci am impresia că își pierd eficacitatea în procesul punitiv. ideea e că tocmai de aceea le lași nepisate ca să doară cînd pui genunchii pe ele. dar o fi avînd și pisarea un rost care îmi scapă mie.
în rest, numai de bine

eu văd mai multe poeme aici. am rezerve față de puterea lor de a se integra într-un întreg. deși luate separat îmi sugerează imagini și sentimente distincte. nu zic nimic despre subtitlu. are probabil o semnificație. parcă am mai întîlnit-o la tine. eu nu cred că textele \"este\" despre iubire ci despre durere. finalul mi se pare puțin comun.

dragele mele,

cînd vă citesc ce frumos comentați îmi vine să mă fac poet, dar nu știu cum...
Sandra, hai să o fac și eu pe deșteptu\' și să spun că frumusețea interioară face mult mai multe parale. Dar oare mă crede cineva..?!

superb Anghela

Și uite Sandra cum m-ai făcut tu să schimb titlul la text. trebuie să te feliciți pentru asta. Nu multă lume a reușit performanța asta considering my stubbornness.

interesant,

Sylvia Plath



The winter of 1962-63, one of the coldest in centuries, found Sylvia living in a small London flat, now with two children, ill with flu and low on money. The hardness of her life seemed to increase her need to write, and she often worked between four and eight in the morning, before the children woke, sometimes finishing a poem a day. In these last poems it is as if some deeper, powerful self has grabbed control; death is given a cruel physical allure and psychic pain becomes almost tactile.

On February 11, 1963, Sylvia Plath killed herself with cooking gas at the age of 30. Two years later Ariel, a collection of some of her last poems, was published; this was followed by Crossing the Water and Winter Trees in 1971, and, in 1981, The Collected Poems appeared, edited by Ted Hughes.

Cinderella

The prince leans to the girl in scarlet heels,
Her green eyes slant, hair flaring in a fan
Of silver as the rondo slows; now reels
Begin on tilted violins to span

The whole revolving tall glass palace hall
Where guests slide gliding into light like wine;
Rose candles flicker on the lilac wall
Reflecting in a million flagons\' shine,

And glided couples all in whirling trance
Follow holiday revel begun long since,
Until near twelve the strange girl all at once
Guilt-stricken halts, pales, clings to the prince

As amid the hectic music and cocktail talk
She hears the caustic ticking of the clock.

dar...



Lili Marleen

Hans Leip 1915
1. Vor der Kaserne
Vor dem großen Tor
Stand eine Laterne
Und steht sie noch davor
So woll\'n wir uns da wieder seh\'n
Bei der Laterne wollen wir steh\'n
|: Wie einst Lili Marleen. :|

2. Unsere beide Schatten
Sah\'n wie einer aus
Daß wir so lieb uns hatten
Das sah man gleich daraus
Und alle Leute soll\'n es seh\'n
Wenn wir bei der Laterne steh\'n
|: Wie einst Lili Marleen. :|

3. Schon rief der Posten,
Sie blasen Zapfenstreich
Das kann drei Tage kosten
Kam\'rad, ich komm sogleich
Da sagten wir auf Wiedersehen
Wie gerne wollt ich mit dir geh\'n
|: Mit dir Lili Marleen. :|

4. Deine Schritte kennt sie,
Deinen zieren Gang
Alle Abend brennt sie,
Doch mich vergaß sie lang
Und sollte mir ein Leids gescheh\'n
Wer wird bei der Laterne stehen
|: Mit dir Lili Marleen? :|

5. Aus dem stillen Raume,
Aus der Erde Grund
Hebt mich wie im Traume
Dein verliebter Mund
Wenn sich die späten Nebel drehn
Werd\' ich bei der Laterne steh\'n
|: Wie einst Lili Marleen. :|


sau poate...