nu e poezie deci nu citi – I I

Prin hubloul submarinului mă uit înfricoșată,de pe partea cealaltă, lumea mea cu draperii și cești de ceai, instrucțiunile sunt necitite pe învelișul virtual al senzației de trezire perpetuă, balena plecase doar pentru o plimbare scurtă spre standurile cu picturi impresioniste, când am pierdut-o din ochi și acum o aștept la granița cu tine, prin hublou se deformează continuu fardul dimineților, nu trec în lumea aceea de frica aglomerațiilor la vise, se dau la prețuri bune cele de angoasă, eu rămân împărțită în două emisfere de toamnă și am hotărât ca niciodată să nu mai plec la cumpărături.

Textul tău m-a revigorat, în ciuda dificultăților de internalizare la prima citire.
Cu respect, Oana SOlike