Poezie
strivit mă privești printre pietrele albe
...
1 min lectură·
Mediu
picături de nisip se ridică pe tîmple
nemișcare săpată cu nituri de fier
osul rupt din adînc
imprecis și rebel
mă privești rătăcit
în cercul de piatră lanțul zornăie alb
doar vulcanul de voci se aude sălbatic
valuri vin din adînc biciuite
sub un cer de oțel
rotocoale de umbră
apoi nori de o clipă
o scînteie din ochi otrăvită de ger
colții negri în plaga unei guri despicate
răsucire durere
între solzi de argint
cînd strivit mă privești printre pietrele albe
înțelegi rămășițe de vis fără sens
profeția albastrului sînge
vînătorul vînat
semne trei
eu și el
022.770
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “strivit mă privești printre pietrele albe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/87287/strivit-ma-privesti-printre-pietrele-albeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMLMLavinia Micula✓uneori, poezia ta este blanda, ca serile de toamna.in noaptea asta ea plimba \"ramasite de vis fara sens/profetia albastrului sange\"
0
NVProfetule de ce ascunzi cu atata grija sub mantia aparentei linisti patima asta? E pentru ca acei \"colți negri în plaga unei guri despicate\" mușca mai abitir din absenta decat din prezenta?
O poezie interesanta in care literele, spatiile, sensurile se dau peste cap mimand linistea ca intr-un teatru antic... sa nu ne amagim, e tragedie stimabile :)
O poezie interesanta in care literele, spatiile, sensurile se dau peste cap mimand linistea ca intr-un teatru antic... sa nu ne amagim, e tragedie stimabile :)
0