Poezie
retorice I I I
de ce n-am inventa oare cuvinte
1 min lectură·
Mediu
de ce n-am inventa oare cuvinte
le-am folosi o vară
apoi le-am vinde la mîna a doua
spre toamnă
poeților de cartier
căutători flămînzi după metafore
prin gheena limbajului de fiecare zi
am face un ban cinstit
potolind foamea acestor privitori in gol
de ce n-am inventa oare cuvinte
de un secol n-a mai făcut-o nimeni
duminica le-am da chiar de pomană
pe la porțile cimitirelor literare
prin pridvoarele afumate ale mînăstirilor prozei
cuvinte uscate și zaharisite
ar avea și cîinii ospăț
șobolanii s-ar bucura de resturi
ascunse în cotloanele canalizărilor lirice
de ce n-am inventa oare cuvinte
ar avea și poeții ratați mai multe șanse
am putea combina rădăcini delirante
urletele și gemetele ar avea pleonasmele lor
ar deveni chiar nebunia o meserie decentă
de ce n-am inventa oare cuvinte
poate chiar de unică folosință
o seară, un poem, un eseu
un pamflet
dimineața nu și-ar mai aminti nimeni
noi însă am mai prelungi cu o noapte
iluzia paradisului de dinainte de Babel
053489
0
De pilda, se folosea cuvantul partizan pentru niste evenimente dinainte de \'44. Ei bine nu era un consens a termenului. Fiecare sustinea ca el sau grupul lui au fost partizanii. E doar un exemplu. Am inteles atunci ca oamenii ca si limbajele se schimba la alte intervale de timp istoric, daca si unde...
Deci e un subiect de meditatie, asa cum o faci tu aici.
Aceeasi peruzea