Poezie
plouă
fructe ale unui timp lacustru
1 min lectură·
Mediu
plouă
ghemuire de suflet
griurile pastelului meu
margini în chenare lichide
singurătate abstractă răcoros de cuminte
umbre adunate prin colțurile uitate ale realității
toate întrebările cuibărite în răspunsurile lor dinainte știute
plouă
meandrele ferestrelor
mirosind a salcîmi și a miere
ultimul vals al verii e doar un ecou
uitat aproape de tot acum pretutindeni tăcere
plouă
ca o plagă a viselor
orele dorm cu secundele umede
plouă
plouă
aproape de cerul plutitor orașul acostează
în portul în care acum
plouă
pentru o mie de zile și o mie de nopți
insule musonice ale paradisului
risipite în voaluri de ceață
tandrețe a picăturilor
plouă
mîinile mele pe nervurile arborelui albastru al cerului
luminile apusurilor dimineți răsturnate
fructe ale unui timp lacustru
acest continuum
neverosimil
plouă
053.747
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “plouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/76885/plouaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poezia aceasta a ta chiar imi place, asa incat nu am rezistat ispitei si ti-am spus.
0
Distincție acordată
Aici: \"mîinile mele pe nervurile arborelui albastru al cerului\" ai prea multe atribute. Ai putea renunța la arbore, să spui: \"mîinile mele pe nervuri albastre de cer\".
Ai o imagine foarte reușită în versurile:
ca o plagă a viselor
orele dorm cu secundele umede
Am observat și ideea de flux-reflux în aranjarea versurilor. La nivel mental, un fel de poem-pagodă. Și reușit.
În \"plaga viselor\" nu se pune antibiotic, ci o stea, poate s-o mai lumina nervura cerului. A ploaie :D.
0
Te joci frumos bacovian, mai altfel, mai departe insa... altfel de lacustre cuvinte... oricum - mie imi place ploaia, dar aici in poezia ta - ploaia capata un parfum aparte...ploaie parfumata de imagini cunoscute-necunoscute, fruumoooooos.... ca o ploaie in care te poti si indragosti...
0
Dinamitezi creatia doar de dragul contemplarii prabusirii... un gest gratuit si eroic exprimand pana la urma adevaruri simple incrustate in codul nostru genetic... suntem pasari cu aripi largi planand in noaptea firii ... de ce am avea nevoie de pamantul acesta blestemat ce naste numai estetice pierzatoare de suflet trairi.
0
jucăuș ca-ntotdeauna cu versurile prin privirile noastre, replica în oglinda ploii ne curge pein suflete
0
