Poezie
o cafea interzisă
percepții X I
1 min lectură·
Mediu
e ca și cum ai termina de citit o carte
descoperi acel gînd ingrat
însoțindu-te
prea multe personaje
pentru atîta deșertăciune
genocidul uitării
singura eventualitate
lîngă o cafea interzisă
probabil rece
îți promiți o revanșă
cîteva clipe devii romancier
savurezi perversiunea tragediilor
neîngăduite ție
apoi te apucă lehamitea
un dulce concubinaj cu lenea
descoperi de ce nu ești dumnezeu
096.589
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 59
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “o cafea interzisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/128287/o-cafea-interzisaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
De ce nu ești dumnezeu? Lui dumnezeu nu i-o fi lene? De ce cafea interzisă? Din cauza lui yerba? În primele două versuri: \"descoperi\" cred că ar trebui să fie la condițional.
Interesantă senzația pe care o lasă percepțiile tale. Aici un gust dulce, cândva unul nisipos...
Am remarcat: \"genocidul uitării\".
Interesantă senzația pe care o lasă percepțiile tale. Aici un gust dulce, cândva unul nisipos...
Am remarcat: \"genocidul uitării\".
0
\"cîteva clipe devii romancier
savurezi perversiunea tragediilor
neîngăduite ție
apoi te apucă lehamitea\"
Las acum aceste versuri. Si trec mai departe. Poetul se imbraca in haina personajului, fie el si romancier. Apoi se lasa de iluzia atotcreatorului de cuvinte si ne aminteste ca numai aceasta \"deșertăciune/genocidul uitării\" ne este dată pentru a ține seamă de ceea ce suntem: esență umană și-atât. Și lasă loc de un continuum, în final: \"descoperi de ce nu ești dumnezeu\".
Virgil, descoperirile noastre cele de toate zilele...
Ela
savurezi perversiunea tragediilor
neîngăduite ție
apoi te apucă lehamitea\"
Las acum aceste versuri. Si trec mai departe. Poetul se imbraca in haina personajului, fie el si romancier. Apoi se lasa de iluzia atotcreatorului de cuvinte si ne aminteste ca numai aceasta \"deșertăciune/genocidul uitării\" ne este dată pentru a ține seamă de ceea ce suntem: esență umană și-atât. Și lasă loc de un continuum, în final: \"descoperi de ce nu ești dumnezeu\".
Virgil, descoperirile noastre cele de toate zilele...
Ela
0
Distincție acordată
Am savurat poezia aceasta. Si, nu doar pentru ca imi e lehamite si lene, si iar lehamite...dar, pentru ca e o poezie originala, care spune multe cu atat de putine cuvinte. Si da:
\"prea multe personaje
pentru atîta deșertăciune
genocidul uitării\"...
\"Desoperirea\" din final, mi-a readus in memorie imaginea unui leu, increzut in fortele sale, dar caruia ii e lehamete si lene. Cui ii e straina senzatia?
\"prea multe personaje
pentru atîta deșertăciune
genocidul uitării\"...
\"Desoperirea\" din final, mi-a readus in memorie imaginea unui leu, increzut in fortele sale, dar caruia ii e lehamete si lene. Cui ii e straina senzatia?
0
De retinut: nu putem deveni dumnezeu pentru ca suntem puturosi!
0
Silvia,
mă bucur că ai savurat textul. e poate din cauza cafelei care mai e și interzisă pe deasupra. cît despre mine, da, uneori e lehamite... poate și pentru că descoperi că \"prea multe personaje pentru atîta deșertăciune\"
mă bucur că ai savurat textul. e poate din cauza cafelei care mai e și interzisă pe deasupra. cît despre mine, da, uneori e lehamite... poate și pentru că descoperi că \"prea multe personaje pentru atîta deșertăciune\"
0
Elena, zîmbesc..
Alina, nu am vrut condițional, mai recitește, vei \"percepe\"
poate altfel
Ela, ... numai să ai ochii deschiși...
Alin, pe bune, trimite-mi și mie rețeta asta, chiar sînt curios. dar sper să îmi trimiți ceva serios nu să te fandosești că ai vrut să spui doar ceva... așa metaforic
Costin, mulțumesc, ești drăguț
Șerban, uite un pragmatic care reușește să tragă o concluzie kantiană din textul meu, bravos!
Alina, nu am vrut condițional, mai recitește, vei \"percepe\"
poate altfel
Ela, ... numai să ai ochii deschiși...
Alin, pe bune, trimite-mi și mie rețeta asta, chiar sînt curios. dar sper să îmi trimiți ceva serios nu să te fandosești că ai vrut să spui doar ceva... așa metaforic
Costin, mulțumesc, ești drăguț
Șerban, uite un pragmatic care reușește să tragă o concluzie kantiană din textul meu, bravos!
0

neîngăduite ție\"...
Un fel de ,,am obosit sa ma implic, sa mai joace si altii acest rol\" ? :)