Viorica Pop

Libertatea-i o trăire relativă, Un cuvânt sforăitor de propagandă, Omul caută în ea alternativă, Folosind-o ca produs de contrabandă. Se zbate-n constrângeri,ce îl înconjoară, Ce-i produc

Suntem săraci fără pretenții, Pasul adaptării nu-i ușor, În lipsa bunelor intenții, Nu avem cui cere ajutor. Greu de comunism ne-am lepădat, Și am devenit caraghioși, Iar capitalism n-am

Femeia învață foarte iute, Să se integreze în virtute, Rigori ce apar, o dezarmează, În corvezi intrînd,se-împovărează. Ea semnează prin căsătorie, Liber legământ pentru sclavie,

Când demnitatea uneori se pierde, Prin fapte grele ce reduc valoarea, Rămâi epavă prinsă-n iarbă verde, Și îți pătezi imaginea, onoarea. Viața intensă o dorești plăcută, Dur condimentată-n

S-a torpilat și merge într-o aripă, La dame păru-n cap li se ridică, Copiii speriați se feresc de el, Creierul îi doarme, n-are cerebel. Imaginea nu-i pasă că și-o strică, Omul-proptea

Acasă-i punct sensibil,pe pământ, Recunoscut ca sub un legământ, Acolo-i locul tău de început, Cu primii pași pe care i-ai făcut. Acasă vii, lângă părinți și frați, Oriunde de destin sînt

Prutule râu blestemat, liman de hotar, Conceput și hotărît prin tratat barbar, Apa nu ți-o calcă, nimeni cu piciorul, Nu știi cuvântul dor,asuprite-ar dorul. -De ce nu te-ai răzvrătit, pentru

Sîntem la fel configurați, Și-îngăduiți de Dumnezeu, Născându-ne ca niște frați, Ne vom deosebi prin „eu”. Din componentele cu har, Părem creați ca jucării, Construcția-i după tipar,

Întâmplări trecute îmi răsar în minte, Pete de tristețe trimit spre sorginte, Trăirea-mi devine parcă mai plăpândă, Dușmanul din umbră se află la pândă. Gânduri nerostite mă aruncă-n ceață,

Bărbații sînt dornici plini de fantezie, Misterul feminin le dă aritmie, Dar la escapade ei nu dau valoare, Ne-admițînd însă, gândul de-amânare. Prin meschinării pătrund în noutate,

Urarea-i efect de ură, Ură spusă cu măsură, Ura bună-i fals, minciună, Ura-rea rămîne bună. Îndrăznind să faci urare, Află dacă nu te doare, Sincer o faci cu plăcere, Obligat, produci

Se știea sărac, dar nu exagerat, Aduna cu sîrg,în mod organizat, Schimbări dorind, să facă în casa sa, Findcă la intrare,ușa nu-i plăcea. Adunînd treptat rezerve-n buzunar, Merge hotărît

Drumețesc prin cimitir, în liniște deplină, Cuget și mă redresez când viața e meschină, Mă înfrunt cu mersul lumii, spre eternitate, Meditez privind însemne triste, degradate. Locuri de veci

Cuvântul mamă-i trist sau drag, Findcă-i mereu legat de prag, Dacă nu ai cui îl spune, Simți o lipsă ce răpune. Obligatoriu dacă-l spui, În suflet parcă-ți stă un cui, Te poticnești,îți

Aprofundăm iar paștele, După post și cumpătare, Anul începe treptele, Când natura dă în floare. Facem jertfă alinării, Și mielul îl sacrificăm, Pe altarul împăcării, Pe Domnul,nu vrem

Ești invitat, te simți flatat, Deși n-ai față de palat, Măgulit prin provocare, Þi-ai dori o derogare. Falsul fast ademenește, Atrage sau amețește, Mici ispite înfierbântă, Atmosfera

Cândva un gospodar avea în curte, Un câine care hoții să-i înfrunte, Dar din sărăcie, moda s-a schimbat, Libertate falsă, câinelui i-au dat. Democrația are-o slujbă nouă, Executată numai

Surditatea, te închide-n tine, Prins ca miezu-n coaja lui de nucă, Handicapul crezi că-i o rușine, Disperat că soarta te încurcă. Făcînd neputința relevantă, Pe chip se-adâncește o grimasă,

Degeaba, nu te mai certa, N-ai de ce o face, Pe oameni nu-i mai judeca, Să trăiești în pace. Fără motiv nu ponegri, Cum des ai îndrăznit, Deyvață-te a linguși, De vrei să fii

Crezând în taina stelelor,cred în Dumnezeu, Percep mai explicit filozofia vieții, Pași înțelepți parcurg spre limita blândeții, Încercînd să mă împac treptat,cu al meu eu. Divine unicate ce

Poate că-i adevărat, Europa ne-a salvat, Spre a fi mai sub papuci, Fiind sclavi sau eunuci. Fizic ne aflam în ea, Dar acces la acadea, Nu aveam încă legal, Șeaua însă-am pus pe

Minciuna este gratuită, Mitomanie sau ispită, Duplicitar cântând în strună, La parteneri ce se răzbună. Minciuna este necesară, Pentru a liniști o fiară, Cînd atmosfera-i dubioasă, Sau

Dezavuez purtarea indecentă, Recunoscând jignirea elocventă, Încerc mereu să îmi păstrez măsura, Dar nedreptatea îmi dezleagă gura. Nu apreciez oamenii tip fiară, Disprețuiesc ființa care

Viața este darul simplu și firesc, Curge-n devieri în stilul omenesc, Individu-n sine este unicat, Își alege singur calea de urmat. Viața trăită parcă-i o secundă, Iar amintirea-i fermecată