Alunecare în beție

Amprente de papagali

1 min lectură·28 ianuarie 2010

Mediu

S-a torpilat și merge într-o aripă,

La dame păru-n cap li se ridică,

Copiii speriați se feresc de el,

Creierul îi doarme, n-are cerebel.

Imaginea nu-i pasă că și-o strică,

Omul-proptea moralul îi ridică,

Încearcă să rămână pe picioare,

Acasă să ajungă-n bună stare.

Nevasta de necaz ziua își strică,

Se face de rușine... mititică,

Murdar,inconștient în pat se-aruncă,

Somnul apare, ca la o poruncă.

A doua zi îl doare bine capul,

Nu știe dacă vrea berea sau hapul,

Toți îl privesc cruciș cu nepăsare,

Rușinea lui rămasă-i în pahare.

Zi după zi, năravul nu și-l lasă,

Încet, încet pătrunde moartea-n casă,

Nimic și nimeni nu îl mai salvează,

Căci mintea amorțită, hibernează.

011.844

Viorica Pop. “Alunecare în beție.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/13926040/alunecare-in-betie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

dar poezia mi-a plăcut - am trecut de la râs la dezgust, dar din cauza \"personajului\".

Multă inspirație pe mai departe!

Alina