Viorica Pop

Când Basarabia îmi vine-n minte, În ochi apar Druc, Snegur sau Vieru, Ce au deschis bagajul de cuvinte, Limbii române dezlegînd misterul. Recapitulez din ani anteriori, Când buchiseam

Multe îndrugă omul la furie, Necazul îl transformă-n tragedie, Imaginea privită-i cam hazlie, Plutind între suspans și isterie. Multe declară omul și regretă, Pe frunte își lipește

Iubirea-i dor sau nostalgie, Prin armonie ea încântă, Visarea sufletul avântă, Aprinde inima pustie. Distilată-n amănunt și just, Pare moft la care greu renunți, O dorești și dacă o

Privirea dă viață, Sau doar te aprinde, Te-înalță, te-îngheață, Te poate destinde. Privirea-ți vorbește, Sau îți dă lumină, Te descumpănește, Chear de n-ai vreo vină. Privirea

Ispite pătimașe-s peste tot, Ca tentații reci,ce dau în clocot, Le rezistă durii și deștepții, În capcană cad doar nătăfleții. Ispita sigur te va-împovăra, Doar invitînd-o sub umbrela ta,

Eu știu că el minte, Dar ce pot să fac, Nu-mi găsesc cuvinte, De parcă am trac, Eu simt când mă minte, Dar nu-l pot jigni, Nu sunt minciuni sfinte, Și mor peste zi. Când simt că

Cândva, pe un plai moldovenesc, Într-un fierbinte miez de vară, Apare o viorea firesc, Ca un fruct sumar dar omenesc, Venise timpul să răsară. Crescuse-n deal neputincioasă, Acolo… lângă

Prutule, râu ponegrit adunat din lacrimi, Ești ca invizibil zid ce creează patimi, Crudă soartă ai avut, de Dumnezeu dată, Să desparți cu matca ta o țară bogată. Ca tiran adevărat,ai

Ne îndreptăm spre un război al păcii, Ce se prefigurează spre zenituri, Ambiții noi forțează cârma bărcii, Puterea tinde-n patru infinituri. Visam, tânjind spre o democrație, Deși nu prea

Cum,casele au ochi și gură, Comportarea ți se va vedea, Oricînd există o făptură, Ca etern spion după perdea. Dorești iubirea migratoare, Însă dezmățul se răzbună, Dintr-o pornire

Visele sânt vise Nu sânt interzise Visul diluat din adîncul firii, Susține-n el ideia nemuririi, Cifrat regizînd o comunicare, Deslușirea lui producînd rumoare. Purtând frânturi din

Soarta amară este ca pelinul, Un punct dorim în spațiul infinit, Þintim spre orizont nemărginit, De care să ne ancorăm destinul. Suntem un pas înspre eternitate, Singuri venim și singuri vom

Boala-i ca moartea, cade din senin, Neverosimil, scurt se instalează, Cuprins mă simt de letargie, chin, Trăirea-mi schimbă, mi-o împovărează. Natura îmi dăduse totuși semn, Că suferința-i

Somnul dorești în fiecare seară, Când oboseala zilei te doboară, Cu amorțeală dulce te cuprinde, Și în capcana viselor te prinde. Fiind copil în casa mamei tale, Viața ți-a impus reguli

Vara stă cuprinsă de spaimă inertă, Prevestește ploaie și vreme incertă, Soarele din nouri parcă ne pândește, Razele-și aruncă rar și ștrengărește. Norii se agită și încep să plângă, Umezeala

Crescîndu-i bine, cu mult drag, Și cu prea multă larghețe, Vor învăța să zboare-n larg, Ignorînd multe povețe. Oricît de mult i-ai sfătui, Invers vor dori să facă, Căci multe nu vor

Tinere, ascultă bine, Uită băutura, Nu-i făcută pentru tine, Nu-i cunoști măsura. Sănătatea-ți vei distruge, Chear fără să gândești, Însurat nu vei ajunge, În timp te ramolești. Nu poți

Iartă-l,pe zburdalnicul copil, Greșeala-i doar o neștiință, Adunînd povețele tip-til, Nu face rău din rea credință. Iartă-l,încă-i doar adolescent, Doar tinerețea poartă vina, Ajungînd curînd

Visez să-mi primenesc privirea, Poteci de munți călcând aiurea, Printre copaci, poieni, verdeață, Să simt că îmi revin la viață. Dealuri să cutreier de năuc, Necunoscând drumul ce

Poți crede-n Dumnezeu aflat prea sus, Dar uiți că din văzduh El te privește, Doar frica-n el te face demn, supus, Răsplată-n viitor îți pregătește. El sfaturi nu-ți întinde pe hârtie, De

În martie e-o mare sărbătoare, Mama și femeia vor primi onor, Puținii bani din orice buzunare, Devin cu drag, simbol cuceritor. Femeile-n secret doresc iubire, De la copiii ce le așteaptă în

Vremea-i înspre primăvară, Zăpada-n ape s-a topit, Aer cald mă împresoară, Cheamîndu-mă spre hoinărit. Simt inima întinerind, Mă cuprinde dor de ducă, Drumul naturii apucând, Merg,plutind ca

Se simte iz de primăvară, Natura stă în așteptare, Iar martie ușor coboară, Purtând cu el viață și soare. Renașterea purtînd cu sine, S-a duelat cu iarna grea, C-un mărțișor în plete