Poezie

Unirea-i,dorința sufletului

Amprente de papagali

1 min lectură·15 ianuarie 2010

Mediu

Când Basarabia îmi vine-n minte,

În ochi apar Druc, Snegur sau Vieru,

Ce au deschis bagajul de cuvinte,

Limbii române dezlegînd misterul.

Recapitulez din ani anteriori,

Când buchiseam intens la limba rusă,

Lidia sau Nina-mi trimiteau scrisori,

Dintr-o Kabuska-Veche nepătrunsă.

Mi-e trează amintirea separării,

Din uniunea ce-o ținea legată,

Reiau idea reunificării,

Prin imn și steag,deja elaborată.

Talpa visez să-mi pun,pe acel pământ,

Ce mă atrage-n sfântă legătură,

Eminescu, Ștefan vor sub jurămînt,

Să fie ei, liant pentru sudură.

Simțirea și graiul definesc un țel,

Oriunde-am fi gândim în românește,

Flutură deasupra unicul drapel,

Timpul rezolvă totul creștinește.

002.746

Viorica Pop. “Unirea-i,dorința sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/13923949/unirea-i-dorinta-sufletului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.