Poezie

Spre reculegere

Amprente de papagali

1 min lectură·20 ianuarie 2010

Mediu

Drumețesc prin cimitir, în liniște deplină,

Cuget și mă redresez când viața e meschină,

Mă înfrunt cu mersul lumii, spre eternitate,

Meditez privind însemne triste, degradate.

Locuri de veci păstrează doar imaginea portret,

Uzatele întruchipări, inspiră doar regret,

Știu trupul lângă cruce topindu-se cuminte,

Iar sufletu-i un putător, înspre cele sfinte.

Poate că șade resemnat într-un purgatoriu,

Modul judecăți sale n-a fost derizoriu,

Răspunde de-ale lui păcate,ce-a acumulat,

Așteptînd noi rezoluții sau alt drum de urmat.

Pornesc domol spre casă,avînd cuget împăcat,

Speranța îmi renaște,ritm vioi am căpătat,

Revin înspre decizii cu calm și cumpătare,

Uitând că viața-i tristă,încerc să-i dau valoare.

001.441

Viorica Pop. “Spre reculegere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/13924644/spre-reculegere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.