Viorica Pop

E-ncondeiat ca un mogul, Că-i arogant și nesătul, Înfipt,puternic și bogat, Pe tronul ce și l-a creat. Ca stîlp solid prins în sistem, Lipici nu are la blestem, Lui vă plecați cu glas

Gîndind acasă poți să-ți pui, Noian de întrebări, Te străduiești să nu le spui, Și dorul îl agăți în cui, Iar în final nu te opui, Să o pornesști spre zări. Acolo seva îți renaște, Izvor de

\"Legile se schimbă Oamenii îi plimbă Injurii pe limbă\" În sferele înalte, legi zămislesc și torc, Cei care la dreptate, ușor capul întorc, Privirea spre opincă mai greoi străbate, Avînd

Poți să te crezi un genial, Fără să urci pe piedestal, Să te-arunce-n sus norocul, Findcă ți-a pregătit locul. Poți tinde fără de avînt, Ca urmărit de greu descînt, Prins ca racu-n apă

Căutând prin existență, Ceva nesigur și neclar, Pentru adevăr, decentă Efortul nu va fi în zadar. Scrutând în orice dedesubt, Desfaci tainele mirării, Căci poate cineva a vrut, Un

Nu sînt în elementul meu, Și lângă mine-ți este greu, Poate așa vrei să rămîi, Gândind înspre anii târzii. Dar viața-i o misiune, Þesută-n idei comune. Poate nu ți-ai aflat locul, Sau

Răul te pândește dacă pierzi măsura, Dumnezeu te-ajută dar nu-și strică gura, Cuprins de mînie, pătrunzi în natură, Și din provocare, prinzi învățătură. O treaptă prea înaltă sau parcursul

Aleșii sânt vizați spre treptele de sus, Pentru putere ei, se zbat și investesc, Suprema forță democratic și-o doresc, Interesați fiind direct sau pe ascuns. Politica ar vrea, mintea să

Cunosc un om, un tip obișnuit, Care prestanță crede că impune, Între colegi nu este prea iubit, Cu ironii și glume îi răpune. Modestia lui creează pulsul, Știindu-și locul, se mai umflă-n

Omul se va învața cu orice defect, Ce existenței sale îi va da efect, Puțini sînt cei care pătrund și înțeleg, Că handicapul este rupt dintr-un întreg. Poate ceva greșit, cândva s-a

Metalurgia este foc, oțel, cuptoare, Într-o atmosferă de iad, apăsătoare, Flăcări vii dansează în semiîntuneric, Imaginînd frânturi de groază sau feeric. Electrozii clocotesc substanțe în

Plină e lumea de scaieți, De multe fete,mulți băieți, Scaieți ce par bijuterii, Dau supărări sau bucurii. Plină e lumea de dorinți, Ascunse-n păcătoși sau sfinți, Dorinți ce produc

Făcînd bilanțul la necesități, Prin comportare prinzi abilități, Emancipat devii prin noutăți, Echilibrîndu-ți fapte, calități, Ca să nu ajungi caricatură, Ce-și privește fizicul cu

Urcând pe scara de valori, Tinzi spre distinsele comori, Sau lovești cu stângu-n dreptul, Făcînd des pe înțeleptul. Cînd se aprinde un fitil, Nu sta perplex și inutil, Aleargă,să prinzi

Prin revoluție avem haos, josnicie, Hrana a ajuns un lux, trăim în sărăcie, Oamenii înghit în sec, privind înspre vitrine, Orice conștiincios, cinstit cam de prost rămâne. Bătrânii sânt

Gândirea este pavăză, armură, Când omu-n suferință se complace, Cuvintele iar spune ce nu-i place, Alunecând din creier înspre gură. Privește în viitor ca spre apus, Dar gîndul resemnare

Pământul ne hrănește ne cheamă, ne înghite, Românii îl iubesc mai rece sau fierbinte, Însă visând la viața din cele patru zări, Din sărăcia țării migrează-n depărtări. - Pierduți în pribegie

Uneori femeia devine o scânteie, Bărbatul neștiind ce înțeles să-i deie, Subtilitatea sa ascunsă-i sub o mască, Pe partenerul ei lăsându-l gură-cască. Gândul femeii este călător... departe,

Pe culme-n deal spre înserat de vară, Apusul strălucește în strai divin, Mirajul nopții tainic se strecoară, Dînd nuanță mată, zilei în declin. Alăturarea de stele-i luna clară, Mistere

Nimeni nu este de neînlocuit, Urcând prea sus povara îl apasă, Dintr-un post de bază iese lecuit, Căderea-n forță-i naște o grimasă. Nu te mai făli, gândind neîncetat, C-ai fost bătut de

Mergând pe pasarelă înspre casă, După o noapte ce-am făcut-o albă, Spre nord privirea-i insistent atrasă, De măreția munților cu barbă. Norii lăptoși se sprijină pe creste, Întunecând

Soarele și Dumnezeu îmi hrănesc viața,puterea, Arătându-mi la răscruce,cum capăt încrederea. Soarele mi-e călăuză,și-mi susține crezul meu, Siguranța mi-o transmite firesc și

Noi revelații mi se-învîrt în minte, Gândul se-ascunde totuși...de cuvinte, Presimțiri plutesc născute din vise, Dînd spre viitor concluzii precise. Uneori în viață copleșit de stres,

Șeful rămîne șef, atunci când are carte, În funcție de om dreptatea și-o împarte, Suportă deformarea ca pe un accident, Plasticitatea-i cade prielnic pe moment. Un șef perseverent discută,