Poezie

Pribegie

Amprente de papagali

1 min lectură·19 februarie 2010

Mediu

Pământul ne hrănește ne cheamă, ne înghite,

Românii îl iubesc mai rece sau fierbinte,

Însă visând la viața din cele patru zări,

Din sărăcia țării migrează-n depărtări.

- Pierduți în pribegie cu lacrimi vă luptați,

Legați sunteți de glie doar prin părinți și frați,

Copiilor doriți, să dați un trai decent,

Prin euro, dolari să uite ce-i un cent.

Nu pierdeți rădăcina, aici voi v-ați născut,

Cerul v-a dat lumina, pământul v-a crescut,

Rămâneți lângă vatră și patria slujiți,

Valoarea arătați-o și nu mai rătăciți.

Plecând, uitați de țară, nu mai sunteți români,

Luând copii afară, veți deveni străini,

Himera alungați-o, păstrați-vă tulpina,

Străinul nu vi-e frate, pândește ca jivina.

Necunoscutul șade între nădejdi și feste,

Și poate ve-ți ajunge bogați ca în poveste,

Rămân doar patrioții anticipând destinul,

Crezând că Europa va oferi festinul.

001.851

Viorica Pop. “Pribegie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/13929441/pribegie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.